Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic: „Cel care posteşte este uşor şi înaripat”

 

Sfântul Ioan Hrisostom:

„Cel care posteşte este uşor şi înaripat”

 

 

 Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic.

„Cel care posteşte este uşor şi înaripat; se roagă cu mintea trează, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui Dumnezeu, smereşte sufletul îngâmfat. De aceea şi apostolii posteau aproape totdeauna. Cel care se roagă şi posteşte are două aripi şi este mai uşor decât vântul. Când se roagă nu cască, nu se întinde, nu amorţeşte, cum păţesc cei mai mulţi, ci este mai iute ca focul şi este mai presus de pământ.”

“Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos:“Ajută necredinţei mele!”; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfârşit din cele spuse de om lui Hristos: “Dacă poţi!”

PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII: ARME ÎMPOTRIVA CELUI VICLEAN

Miropolitului Augustin de Florina

Predică la Duminica a X-a dupa Rusalii

(Matei 17, 14-23)

ARME ÎMPOTRIVA CELUI VICLEAN

“Iar neamul acesta nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21)

Alte predici:

• PS. SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII – Necredinţa, neputinţa sau ne-voinţa?
• Sfântul Ioan Gură de Aur: CUVÂNT LA DUMINICA A X-A DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT
• ÎPS Bartolomeu Anania: PREDICĂ ÎN DUMINICA A 10-A DUPĂ RUSALII (Audio)
• Pr. Cleopa Ilie: PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII – Predică despre copilul îndrăcit
• Predică la Duminica a 10-a după Rusalii a Părintelui Dorin Picioruş [2012]
• Pr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII (2011)
• Duminica a 10-a dupa Rusalii – Vindecarea lunatecului (21.08.2011) – Audio, Sihastria Putnei
• Duminica a 10-a dupa Rusalii – vindecarea lunatecului (1 august 2010) – Audio, Sihastria Putnei

* * *

Cine, iubiţii mei, cine nu vrea pacea? Toată lumea iubeşte pacea. Şi desigur atunci când îi lipseşte, atunci mai mult o caută. Dar, din nefericire, în pofida iubirii omenirii întregi pentru pace, lumea de multe ori a încercat – şi încă încearcă – focul războiului. Interese materiale şi egoisme omeneşti împing orbeşte spre catastrofă. Două războaie mondiale şi nenumărate alte războaie locale au împrăştiat şi împrăştie groază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Oameni iubitori de linişte, care în pofida voinţei lor au fost duşi la ucidere între ei, strigă din adâncul sufletului: Blestemat să fie războiul!

Dacă însă acest război este blestemat, există şi un alt război care este binecuvântat. Război binecuvântat? Dar ce sunt  acestea ce le spui? – s-ar nedumeri cineva. Da, iubiţii mei, există şi un război binecuvântat. Este un război, la care creştinul este chemat să ia parte nu doar de voie, din proprie voinţă, ci şi cu tot sufletul, cu toată inima lui. Este un război împotriva răului şi, de aceea, este binecuvântat. Şi care este acest război? Este războiul împotriva celui mai mare vrăjmaş al nostru, împotriva diavolului.

Predică la Duminica a 10-a după Rusalii a Părintelui Dorin Picioruş [2012]

Predică la Duminica a 10-a după Rusalii

[2012]

Iubiții mei,

ce înseamnă, de fapt, să nu ai chef/poftă de viață?

Ce înseamnă să fii viu, sănătos, cu de toate…și, în același timp, să nu te simți bucuros cu ce ai și cu cine ești și cu ce faci?

Înseamnă că ești gol duhovnicește și sufletește.

Înseamnă că ai nevoie de har, de împlinire eclesială, liturgică, ascetică, teologică și, în același timp, de împlinire științifică, culturală, tehnologică…

Pentru că omul care se plictisește de viață e omul care nu privește viața profund.

Care nu caută să cunoască și să înțeleagă oamenii, istoria, lucrurile…ci, privindu-le periferic, la suprafață…găsește că nu e nimic de cunoscut.

Nimic mai fals!

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKATOS – TALCUIRE PATRISTICA LA PRAZNICUL SCHIMBARII LA FATA

Schimbarea la Faţă a lui Hristos

     Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare. Acest adevăr se vădeşte din troparele Bisericii. Într-unul din ele se cântă:,, Mai înainte de cinstită Crucea ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, în Muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne’’, iar în condacul praznicului se spune: ,,…că dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui’’.

      Ar fi fost firesc ca Schimbarea la Faţă a lui Hristos să fie prăznuită în luna martie, în funcţie de data la care se sărbătoresc Paştile. Dar pentru că această dată coincide cu perioada de lăsat de sec, praznicul Schimbării la Faţă nu s-ar fi putut sărbători cum se cuvine şi, de aceea, el a fost mutat pe 6 august. Această dată nu este întâmplătoare, pentru că precede cu patruzeci de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca şi Vinerea Mare.

     Faptele Schimbării la Faţă sunt consemnate de trei dintre Sfinţii Evanghelişti, deoarece este vorba despre un eveniment central din viaţa lui Hristos care ascunde multe mesaje teologice (Matei 17, 1-8, Marcu 9,2-8, Luca 9, 28-36).

 

1. Există multe schimbări la faţă

Predică la pomenirea Sfintei Preacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla a Părintelui Dorin Picioruş [7 august 2012]

Predică la pomenirea

Sfintei Preacuvioasei noastre Maici Teodora de la Sihla

[7 august 2012]

Iubiții mei,

Sfânta Teodora, darul lui Dumnezeu după numele ei, este cu adevărat o minune de om.

Pentru că a îmbinat căsătoria cu pustnicia și după o scurtă perioadă de viață împreună cu soțul ei, viitor monah și el, a trăit o perioadă în mănăstire…apoi 60 de ani în pustia Sihlei.

Până când hainele de pe ea s-au zdrențuit…așa cum o arată Icoana de deasupra…dar ajungând plină de slavă dumnezeiască…

Și văzând-o pe ea, la sfârșitul vieții sale…o vedem pe Sfânta Maria Egipteanca cea plină de slavă dumnezeiască și de harisme.

BARTOLOMEU ANANIA: SCHIMBAREA LA FAŢĂ (Audio, 2000)

BARTOLOMEU ANANIA:

SCHIMBAREA LA FAŢĂ

 

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ – ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ 

ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

„Şi iată glas din nori zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi!”

(Matei 17, 5)

Alte predici:

• Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei: Cuvânt din 1956, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului
• SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN: PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI
• SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI
• Pr. Ioan Valentin Istrati: Schimbarea la Faţă a Domnului – sărbătoarea luminii veșnice a Treimii
• Predică la Schimbarea la față a Domnului a Părintelui Dorin Piciorus [2012]
• Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor:Schimbarea la Faţă a Domnului descoperă lumina cea pururea fiitoare
• BARTOLOMEU ANANIA: SCHIMBAREA LA FAŢĂ (Audio, 2000)

 

* * *

Religia noastră, iubiţii mei, este singura adevărată în lume. Pe cât se deosebeşte diamantul de pietriş, atât se deosebeşte religia noastră de toate religiile din lume. Şi este singura adevărată, pentru că Cel care a întemeiat Sfânta noastră Biserică nu este un om, ca noi toţi, ci este Dumnezeu şi om, Dumnezeu-Om. Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu. O strigă îngerii şi arhanghelii, proorocii, miriade de oameni. O strigă şi nenumăratele minuni pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşitul veacurilor. Iar una din cele mai mari minuni ale Sale este aceasta pe care o sărbătorim astăzi: Schimbarea la Faţă. Să vedem în câteva cuvinte această minune şi ce anume ne învaţă.

Când Hristos s-a născut din Preasfânta, s-a arătat în lume ca un om comun, ca cel mai sărac om. Noi toţi avem o căsuţă; nimeni nu este fără acoperiş. El nu a avut unde să locuiască. Când cineva a vrut să-L urmeze, Hristos i-a spus: „Păsările şi vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20; Luca 9, 58). Haine scumpe n-a purtat. Bani în buzunar nu a avut, pe jos mergea din sat în sat ca să propovăduiască Evanghelia. Aşadar, văzându-L oamenii aşa, nu au putut să-şi imagineze că sub această înfăţişare smerită se ascunde dumnezeiasca măreţie, se ascunde Dumnezeirea.

PR. CONSTANTIN STURZU: De pe Capela Sixtina pe Marea Galileii

De pe Capela Sixtina pe Marea Galileii

AUTOR: PR. CONSTANTIN STURZU

Acum aproape doi ani, publicam, pe portalul doxologia.ro, articolul cu titlul „De ce n-a tipat Petru la ceilalti apostoli”, in care, pornind de la pericopa evanghelica a „potolirii furtunii” (ce se va citi miine in biserici), incercam sa desprind o serie de invataturi de folos pentru un crestin al zilelor noastre. Recitindu-l, imi dau seama ca acele consideratii sint la fel de actuale, dar ca sunt necesare o serie de amendamente, nu in sensul corectarii, ci in sensul completarii lor. Voi relua, pe scurt, o serie de elemente din textul amintit spre a intregi, apoi, o posibila interpretare a episodului din viata pamanteasca a Domnului relatat la Matei 14, 22-33 (si pe care-l mai gasim si la Marcu 6, 45-54 sau la Ioan 6, 16-21).

Pr. Ioan Valentin Istrati: Schimbarea la Faţă a Domnului – sărbătoarea luminii veșnice a Treimii

Schimbarea la Faţă a Domnului – sărbătoarea luminii veșnice a Treimii

pr. Ioan Valentin Istrati

 

 

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului este o străfulgerare a Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu în lumea creată, guvernată de limite spaţio-temporale. În ea se arată puterea lui Dumnezeu de a muta şi schimba legile zidirii în lumina necreată a harului Său.

 

Acest eveniment mântuitor arată deopotrivă şi finalitatea absolută a umanităţii, aceea de a deveni lumină spiritualizată în iubirea Stăpânului. Praznicul este aşadar teofania luminii necreate şi vădirea pentru oameni (Apostolii cei aleşi) a planului de taină al lui Dumnezeu de unire întru lumină a tuturor în El.

Câteva coordonate ale acestui eveniment mântuitor sunt în măsură să deschidă intrarea unei înţelegeri mistice şi eshatologice a Schimbării la Faţă a Domnului. Ea are loc istoric înainte de Paşti, adică de mântuitoarea Pătimire a Mântuitorului pentru umanitate, pentru a arăta scopul morţii de bună voie a lui Hristos pentru oameni: intrarea acestora în lumina cea pururea fiitoare a Treimii. Această finalitate este descoperită doar celor trei discipoli iubiţi ai Mântuitorului. Ea are loc pe un munte înalt, pentru a arăta vocaţia ascensională a rugăciunii şi necesitatea desprinderii de cele pământeşti a celor ce voiesc să se înalţe spre Răsăritul Cel de Sus. Verticalitatea urcuşului spre Dumnezeu este cheia înţelegerii evenimentelor istoriei, în care Dumnezeu stabilea Legământul Său pe munte (Sinai, Horeb etc.), ca o afierosire şi o consacrare a spaţiului pentru primirea în el a Celui pe care nici cerurile cerurilor nu Îl încap.

Predică la pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Neamț-Hozevitul a Părintelui Dorin Piciorus [5 august 2012]

Predică la pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Neamț-Hozevitul

[5 august 2012]

Iubiții mei,

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Ioan Hozevitul-Românul, astăzi pomenit, a avut cea mai scurtă perioadă de canonizare dintre Sfinții canonizați până acum de către Biserica Ortodoxă Română și anume de 32 de ani.

A adormit într-o zi de joi, pe 5 august 1960…și a fost canonizat pe 20 iunie 1992, la 12 ani după ce Sfintele sale Moaște întregi au fost așezate, spre cinstire, în Biserica Sfântul Ștefan din Mănăstirea unde se nevoise.

Popularitatea lui postumă i-a urgentat canonizarea.

Predică la Schimbarea la față a Domnului a Părintelui Dorin Piciorus [2012]

Predică la Schimbarea la față a Domnului

 

Iubiții mei,

dacă nu înțelegem și nu iubim acest praznic dumnezeiesc al transfigurării Domnului, al schimbării Lui preadumnezeiești la înfățișarea trupului Său nu înțelegem nimic din soteriologia ortodoxă.

Pentru că mântuirea omului este consecința îndumnezeirii umanității lui Hristos.

E consecința transfigurării umanității Sale, prin slava Sa dumnezeiască, până la a sta, și ca om, de-a dreaptaTatălui. Ca Dumnezeu și om…

Iar fără simțirea slavei lui Dumnezeu și fără vederea slavei Lui nu există creștere în sfințenie, în îndumnezeire, pentru că fundamentul mântuirii și al sfințirii noastre îl constituie simțirea și vederea Lui.

Cuvântul de forță al praznicului: lumina dumnezeiască.

Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor:Schimbarea la Faţă a Domnului descoperă lumina cea pururea fiitoare

Schimbarea la Faţă a Domnului descoperă lumina cea pururea fiitoare

Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor

 

 

Pentru omul contemporan marginalizat de poftă şi profit, unde totul se reduce la plăcere, confort, risipă, uitare de sine, singurătate, indiferenţă, egoism, taina Schimbării la Faţă a Domnului este chemare, îndemn şi încurajare.

 

În fiecare an, la 6 august, se retrăieşte una dintre cele mai mari taine ale credinţei creştine ce s-au descoperit în timpul vieţii pământeşti a Mântuitorului Hristos, şi anume, Schimbarea la Faţă, care a avut loc în Galileea, conform relatărilor Sfinţilor evanghelişti sinoptici, dar şi a unui martor ocular prezent la eveniment, Apostolul Petru (II Petru, 1,17-18).

Textul biblic care relatează această mare minune, o încadrează între mărturisirea publică a dumnezeirii lui Hristos pe care o face Apostolul Petru, şi vindecarea unui tânăr epileptic, care este adus de tatăl său la Sfinţii Apostoli, pentru a găsi vindecare.