Patriarhul Alexandriei alături de cei de vârsta a treia / Ο Πατριάρχης Αλεξανδρείας κοντά στην τρίτη ηλικία

Patriarhul Alexandriei alături de cei de vârsta a treia

*

Luni, 6 august 2012

Din partea Patriarhiei – 23.13

Pe 6 august a.c., Preafericirea Sa, Papa şi Patriarhul Alexandriei şi a toată Africa, kyr Theodoros al II- lea, a oficiat Sfânta Liturghie cu ocazia praznicului Dumnezeieştii Schimbări la Faţă în Catedrala patriarhală a Cuviosului Sava cel Sfinţit.

Înainte de încheierea slujbei, Preafericitul a binecuvântat după obiceiul liturgic roadele viei, aducând în mintea evlavioasei turme amintiri din trecut, când familia Tsanaklis a dezvoltat cu deosebit succes viticultura pe pământul alexandrin.

În după-amiaza aceleiaşi zile, Preafericitul a condus Slujba Paraclisului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a fost oficiată în mod special în azilul Comunităţii greceşti din Alexandria.

Preafericitul s-a aflat aproape de veteranii vieţii pentru a-i ajuta şi a invoca împreună cu ei mijlocirea Maicii Domnului către Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu pentru sănătate şi putere.

Traducere: https://acvila30.wordpress.com/; sursa: romfea.gr

Copyright

3 august 2012: A ADORMIT MITROPOLITUL FILIMON DE KAVASON (PATRIARHIA ALEXANDRIEI) – Εκοιμήθη ο Μητροπολίτης Καβάσων κυρός Φιλήμονας (GREEK)

A adormit  astazi Mitropolitul Filimon de Kavason 

Slujba de inmormantare a fericitului intru adormire  ierarh al Patriarhiei Alexandriei  va fi oficiata in biserica Sfantul   Atanasie, metoc al Patriarhiei din Kypseli, marti, 7 august, de la 11 dimineata. Slujba va fi oficiata de catre reprezentantul Patriarhului Alexandriei  la Atena, Inalt  Preasfintitul  Mitropolit  Gheorghe de Akkra ,inconjurat de un sobor de arhierei.   

traducere:https://acvila30.wordpress.com; sursa: romfea.gr    

GREEK:

Visite du pape et patriarche d’Alexandrie Théodore II en Russie

juillet 26, 2012   JPanev

Sur l’invitation du patriarche de Moscou Cyrille, le pape et patriarche d’Alexandrie Théodore II s’est rendu au centre synodal de l’Église orthodoxe russe dans le sud de la Russie. C’est là que les primats des Églises orthodoxie d’Alexandrie et de Russie auront plusieurs rencontres de travail, et discuteront différentes questions bilatérales et aussi celles concernant la collaboration panorthodoxe. Le patriarche de Moscou Cyrille a salué chaleureusement sa Béatitude et a souligné sa satisfaction d’avoir la possibilité de rencontrer le primat de l’antique cathèdre d’Alexandrie. « Votre visite nous donne la possibilité d’échanger les opinions sur diverses questions qui se trouvent à l’ordre du jour dans les Églises orthodoxes. Je garde en mémoire ma visite à l’Église d’Alexandrie et la chaleur avec laquelle le patriarche de Moscou a été accueilli sur le continent africain demeurera toujours dans mon cœur », a déclaré le patriarche de Moscou. À son tour, le patriarche Théodore a remercié le patriarche Cyrille pour son invitation à visiter le sud de la Russie et pour la possibilité qui lui est donnée de rencontrer le primat de l’Église russe. Il a également exprimé sa profonde gratitude au patriarche de Moscou pour son amour et son attention envers l’Église d’Alexandrie qui, en ces moments complexes pour celle-ci, ressent le soutien fraternel de l’Église russe et de son primat. Il a en outre exprimé sa sympathie à l’occasion de la tragédie – les intempéries – qui ont frappé le Kouban. Après son arrivée, le patriarche d’Alexandrie a visité l’église du centre synodal, dédiée aux saints Cyrille et Méthode, où il a élevé des prières pour les sinistrés et pour les défunts de la région de Krasnodar.

 

Patriarhul Africii – Doctor al Universității din Atena (FOTO)

Patriarhul Africii – Doctor al Universității din Atena

* 

Sanctitatea sa Theodoros, Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi, a primit titlul de Doctor honoris causa al Facultății de Drept, din cadrul Universității din Atena în ziua de 9 iulie 2012.

Patriarhul Africii a abordat în discursul său de mulțumire care sunt provocările operei misionare pe care ortodoxia în general și patriarhatul său le are în prezent, despre opera misionară durabilă și despre numeroasele aspecte caritative și sociale ale vechiului patriarhat înființat de Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu.

Patriarhul Theodoros a mulțumit rectorului Universității din Atena, decanului Facultății de Drept, precum și profesorilor facultății pentru onoarea de a primi acest titlu onorific de mare prestigiu.

Ceremonia a avut o numeroasă asistență, în prezența unor personalități politice, dar și a ierarhlor Bisericii Greciei și ai Patriarhiei de Alexandria, prezenți în delegația care vizitează Grecia.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.orthodoxie.com via doxologa.ro

Sursă fotografii: romfea.gr

PRIMII ABSOLVENŢI AI UNIVERSITĂŢII ORTODOXE DIN CONGO (Greek, Foto) / Οι πρώτοι πτυχιούχοι του Ορθοδόξου Πανεπιστημίου του Κονγκό

Οι πρώτοι πτυχιούχοι του Ορθοδόξου Πανεπιστημίου του Κονγκό

Στις 5 Ιουλίου 2012, ημέρα της μνήμης του Αγίου Αθανασίου του Αθωνίτου, προστάτου του Ορθοδόξου Πανεπιστημίου του Κονγκό, εγένετο πανηγυρική αρχιερατική Θεία Λειτουργία εις τον εορτάζοντα Ιερόν Ναόν της Θεολογικής Σχολής, ο οποίος εκτίσθη δαπάνες της Ιεράς Μονής Μεγίστης Λαύρας Αγίου Όρους.

Le patriarche et pape d’Alexandrie Théodore II reçu par le nouveau président égyptien Mohamed Morsi

Le patriarche et pape d’Alexandrie Théodore II reçu par le nouveau président égyptien Mohamed Morsi

Le patriarche et pape d’Alexandrie Théodore II a été reçu  le 27 juin par le président égyptien nouvellement élu Mohamed Morsi. Étaient également conviés les représentants des Églises anglicane, protestante et maronite. Remerciant le nouveau président pour cette invitation immédiate, le patriarche Théodore II lui a souhaité la bénédiction de Dieu pour l’accomplissement de la haute fonction qu’il a reçue à l’égard du peuple égyptien. Parallèlement, il a invité le président à visiter le patriarcat à Alexandrie, ce que celui-ci a accepté immédiatement, ajoutant que la première étape de sa visite dans cette ville serait le patriarcat, auquel il a exprimé son entière sympathie, sachant que depuis 2000 ans les chrétiens orthodoxes vivent paisiblement et de façon permanente dans le pays du Nil. De son côté, le patriarche a offert au président un plateau d’argent avec l’emblème de l’Église d’Alexandrie.

MITROPOLITUL ALEXIE DE CARTAGINA ŞI AFRICA DE NORD: „DECAPITAREA TÂNĂRULUI NU A AVUT LOC ÎN TUNISIA”

MITROPOLITUL ALEXIE DE CARTAGINA ŞI AFRICA DE NORD:

 DECAPITAREA TÂNĂRULUI NU A AVUT LOC ÎN TUNISIA

*

 

        Sfânta Mitropolie de Cartagina şi Africa de Nord, printr-un comunicat al ei către Romfea.gr, informează pe toţi în legătură cu înregistrarea video şocantă cu decapitarea unui tânăr care a îmbrăţişat creştinismul, înregistrare ce a fost prezentată în urmă cu câteva zile de televiziunea egipteană.

Mai exact, Mitropolitul de Cartagina, kyr Alexie, a subliniat că în urma unei anchete a celor abilitaţi s-a comunicat că evenimentul n-a avut loc în ţara de reşedinţă a Mitropoliei de Cartagina, adică în Tunisia”, adăugând că ,,pronunţia limbii arabe cu care se rostesc rugăciunile în înregistrarea video trimite undeva în Golf sau spre islamul asiatic. Există versiunea că ar fi Irakul sau Siria şi că este vorba despre un soldat sau poliţist care s-a creştinat”.

 

          În continuare urmează textul Sfintei Mitropolii de Cartagina:

 

1. Din primul moment, înregistrarea video a cutremurat conştiinţele atât ale clerului, cât şi ale poporului Mitropoliei.
2. De asemenea, din primul moment, Arhipăstorul locului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Cartagina, kyr Alexie, a emis un comunicat şi a recomandat calmul, până la aflarea adevărului, după cum se impune. Desigur, fără a ocoli realitatea că deja situaţia pentru creştinii din zonele islamice devine din ce în ce mai dificilă, de vreme ce zi de zi cresc procentele islamicilor fanatici în viaţa politică, ca şi procentele salafiştilor.

Patriarhul Africii în sudul continentului negru

Patriarhul Africii în sudul continentului negru

*

Lumina sfintei credinţe ortodoxe a strălucit şi în sudul continentului African acum exact 100 de ani.

 

Cu ocazia acestui centenar de credinţă, sanctitatea Sa Teodor al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, a făcut o vizită pastoral în luna mai în Africa de Sud, în oraşele Cape Town, Johannesburg, Pretoria şi în Botswana, la Gaborone.

Mitropolitul de Ghana, Înaltpreasfinţitul George care este şi reprezentant al Patriarhiei Alexandriei la Atena l-a acompaniat pe patriarch. La Cape Town, Sanctitatea Sa a sfinţit o nouă catedrală mitropolitană, slujind cu Mitropolitul Serghie de Cape Town. Catedrala poartă hramul Sfinţilor neo-mertiri Nicolae, Rafael şi Irina.  

În Botwana, patriarhul a hirotonit întru episcop pe noul ierarh al Ghanei, Preasfinţitul Ghenadie şi a sfinţit terenul pe care se va ridica prima Biserică din această ţară.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.orthodoxie.com via doxologia.ro

ARHIEPISCOPUL DAMIAN AL SFÂNTULUI MUNTE SINAI ÎN VIZITĂ LA PATRIARHIA ALEXANDRIEI

Arhiepiscopul Damianos de Sinai la Patriarhia Alexandriei

 

Miercuri, 9 mai 2012

Scris de Arhim. Panteleimon Arathimos – 11.20

 Pe 8 mai anul curent, Preafericirea Sa kyr Theodoros al II – lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, l-a primit la reşedinţa patriarhală pe Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop de Sinai, kyr Damianos.

În timpul întâlnirii, Înaltpreasfinţitul l-a prezentat Preafericitului Patriarh pe noul reprezentant al Mănăstirii Sfintei Ecaterina în Cairo, Preacuviosul şi eruditul Arhimandrit kyr Arsenios, şi au discutat chestiuni de interes comun. 

Preafericirea Sa i-a oferit Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop un baston, după care a urmat un tur în spaţiile Palatului Patriarhal şi ale Bibliotecii Patriarhale. În sfârşit, ÎPS kyr Damianos a stat şi la masa  patriarhală.  

TRADUCERE: https://acvila30.wordpress.com, SURSA: ROMFEA.GR

HIROTONIE DE PREOT ÎN PATRIARHIA ALEXANDRIEI ŞI A TOATĂ AFRICA

HIROTONIE DE PREOT

ÎN PATRIARHIA ALEXANDRIEI ŞI A TOATĂ AFRICA

Această prezentare necesită JavaScript.

 

26 iunie 2011

Patriarhia Alexandriei

Pe 26 iunie a.c., Preasfinţitul Episcop de Mareotidos, k. Gavriil, epitrop patriarhal al Alexandriei, prin Respectabila Împuternicire a Preafericirii Sale, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, k. Theodoros al II – lea, a oficiat în Sfânta Biserică Patriarhală a Sfântului Sava cel Sfinţit din Alexandria hirotonia în preot a diaconului Timotheos Ntumba, în prezenţa Preafericitului care a asistat rugându-se în Sfântul Altar.

În cuvântul său, Preasfinţitul s-a referit la valoarea şi la responsabilitatea slujirii preoţeşti şi l-a chemat pe tânărul ieromonah la ascultare desăvârşită faţă de Respectabilul Întâistătător al Bisericii Alexandrinilor, să se lupte din toate puterile pentru slava lui Dumnezeu, lauda străvechii Patriarhii şi evanghelizarea fraţilor africani.

Preacuviosul şi eruditul părinte Timotheos Ntumba, fiul preotului Theofanis Ntumba, s-a născut în Kananga din Congo în anul 1972. A studiat la Academia Bisericească Athoniada şi la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, fiind masterand al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Tesalonic. În anul 2007, a fost hirotonit diacon de către ÎPS Mitropolit de Pentapole (pe atunci al Africii Centrale), k. Ignatie.

După aceea, Preafericitul, după ce a prezidat sfânta pomenire a creştinilor din Marea Cetate, a împărtăşit urările şi binecuvântările Sale părinteşti noului preot şi a prezentat adunării bisericeşti sfânta icoană a Sfântului Kirill al III – lea Loukaris, Patriarhul Alexandriei (1601-1620) şi apoi Patriarh Ecumenic, pe care mai apoi a întronizat-o în sfântul syntron al Bisericii Patriarhale, în vederea săvârşirii primei pomeniri sfinte a lui, pe 27 iunie, după aşezarea în rândul sfinţilor a Patriarhului Mucenic de către Sfântul şi Sfinţitul Sinod al Patriarhiei Alexandriei (în octombrie 2010).

În sfârşit, Preafericirea Sa a onorat cu Crucea Sfântului Marcu pe profesorul Şcolii Patriarhale din Alexandria – „Sfântul Athanasios”, eruditul Protoprezbiter k. Emmanouil Baritaki, pentru frumos-roditoarea sa slujire preoţească şi educaţională la Reşedinţa Patriarhală timp de trei ani.

(trad.: https://acvila30.wordpress.com,   sursa: http://www.amen.gr/index.php?mod=news&op=article&aid=6096)

ORTODOXIA ÎN AFRICA

ORTODOXIA ÎN AFRICA:

Mitropolitul Gheorghios de Zimbabue

a săvârşit 327 de Botezuri în masă în Harare

Nedespărţita Biserică Ortodoxă Universală saltă şi se veseleşte duhovniceşte în aceste luminate zile ale Sărbătorilor Arătării lui Dumnezeu (Naşterea şi Botezul Domnului), pentru că 327 de tineri africani şi-au albit faţa sufletului cu lumina harului Sfântului Botez şi au primit „haină luminoasă” de la Cel ce se îmbracă în lumină ca şi cu o haină.

Cu binecuvântarea Preafericitului Theodoros al II – lea, Papă[1] şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, Mitropolitul Gheorghios de Zimbabue, a săvârşit miercuri, 30 decembrie 2009, Sfânta Taină a Botezului la 327 de catehumeni din Centrul Misionar „Sfântul Nectarie” din Harare.

Catehumenii sunt candidaţii la Botez. Cei mai mulţi au fost tineri şi tinere care au urmat programele de cateheze ce au fost organizate în ultimele 12 luni.

După săvârşirea Tainei Botezului, au fost împărţite haine şi încălţăminte noi la mai mult de o mie de persoane, bărbaţi, femei şi copii, membri ai Centrului Misionar mai sus menţionat.

La Sfânta Taină a Sfântului Botez, Înaltpreasfinţitul Gheorghios a fost însoţit de Epitropul Episcopal – protopresbiterul Gheorghios Saganis (cleric detaşat din Sfânta Arhiepiscopie a Atenelor) preoţii africani – părintele Rafail Gada şi părintele Augustinos Moketsi, precum şi de nou-hirotonitul diacon Dimitrios Nyandebvu.

E un moment de bucurie pentru noi, dar şi de autocritică şi cateheză (sic!). Chiar avem de învăţat de la fraţii noştri ortodocşi din Africa. Noi botezăm şi nu catehizăm: pe cei mici, pentru că sunt mici, iar  pe naş, pentru că suntem indiferenţi  sau comozi, ori suntem ocupaţi cu altele, ori toate la un loc şi încă ceva pe deasupra. La noi, toţi sunt atotştiutori (?) şi nimeni nu mai vrea să fie catehizat. Însă chiar avem de învăţat din credinţa, râvna şi evlavia lor. Preoţii – care au generalizat practica Botezului prin stropire sau turnare din comoditate, frică, puţină-credinţă, laxism canonico-liturgic etc. – ar trebui să ia lecţii de practică liturgică de la ierarhii şi preoţii africani care botează şi pe copiii mici şi pe adolescenţi şi pe maturi – aşa cum se cuvine: prin întreită  afundare în baptisterii speciale.

Cei care consideră ectenia catehumenilor din Liturghie un lucru de prisos, pot afla că astăzi pretutindeni în lume există catehumeni şi că aceştia au nevoie de rugăciunile şi Liturghiile Bisericii lui Hristos de pretutindeni din lume. Iubirea şi rugăciunea nu au frontiere. Dar cine puţin iubeşte, puţin şi pentru puţini se roagă… Cine mult iubeşte, mult şi pentru mulţi se roagă…

Pelerin Ortodox

---

[1] Deşi potrivit Sf. Nicolae Velimirovici, „infailibilul papă al Bisericii Ortodoxe este Duhul Sfânt”, lucru cu totul adevărat şi dumnezeieşte-insuflat formulat, raportându-ne la statul Vatican şi liderul său politico-religios, în plan administrativ în Nedespărţita Biserica Ortodoxă Universală există doi patriarhi care poartă în titulatura lor şi titlul de „papă”: patriarhul Georgiei (actualmente Ilie al II-lea) şi patriarhul Alexandriei şi a toată Africa (actualmente Theodoros al II-lea).

Aşezarea în rândul sfinţilor a Patriarhului Ecumenic Chiril Lukaris

A FOST TRECUT ÎN RÂNDUL SFINŢILOR

SFINŢITUL MUCENIC CHIRIL LUKARIS,

PATRIARHUL ALEXANDRIEI, IAR ULTERIOR ŞI

PATRIARH ECUMENIC

Printr-un act patriarhal şi sinodal al Preasfintei Biserici a Alexandriei şi a toată Africa, pe 10 octombrie a.c., a avut loc aşezarea în rândul sfinţilor a Patriarhului Ecumenic Chiril Lukaris. Semnalăm că Patriarhul  Chiril Lukaris era originar din Creta, a primit schima monahală în Sfânta Mănăstire Angarathos şi a împodobit tronul Patriarhiei Alexandriei. Ulterior, a fost ales Patriarh al Constantinopolului, unde a şi păstorit bineplăcând lui Dumnezeu pleroma Sfintei noastre Biserici în anii grei ai sclaviei otomane. În anul 1638 s-a învrednicit de mucenicie, când a fost sugrumat de nişte ieniceri într-o barcă. Sfintele sale moaşte frumos mirositoare se păstrează în Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului, Angarathos, unde a fost tuns în monahism.

Chiril I Lukaris

Figura tragică a lui Chiril Lukaris s-a aflat în mijlocul unor curente religioase în dispută.

Întreaga sa viaţă a fost caracterizată de o activitate fără încetare şi de o agonie continuă pentru integritatea şi păzirea Bisericii Ortodoxe.

S-a născut în Heraklios (Creta), în anul 1572 şi a avut marele privilegiu de a ucenici lângă renumitul dascăl al Şcolii Metocului sinaitic – Meletios Vlastos. După studiile generale în Creta, a urmat cursul învăţământului superior lângă vestitul şi învăţatul scriitor, predicatorul Maximos Margunios, Episcop de Kithire (1549-1602), la Veneţia (1584-1588) şi apoi la renumita Universitate din Padova (1589-1593). În 1593, la vârsta de 23 de ani, a fost hirotonit diacon şi ulterior preot de către cunoscutul Patriarh al Alexandriei, Sfântul Meletie Piga (1549-1601), care şi-a dat seama timpuriu de calităţile tânărului Chiril şi şi-a manifestat faţă de el grija sa părintească prin toate mijloacele de care dispunea.

Chiril s-a legat de Patriarhia Ecumenică şi în mod deosebit de marele Patriarh Ieremia al II-lea. A cunoscut de aproape problemele Bisericii Ortodoxe şi prin spontaneitatea care îl caracteriza a străbătut Rusia sud-vestică şi în mod deosebit Ucraina pentru a întări cugetul ortodocşilor şi pentru a-i apăra de propaganda şi activitatea prozelitistă a greco-catolicilor.

La vârsta de doar 30 de ani, în 1601, i-a urmat Sfântului Meletie Piga în tronul patriarhal al Alexandriei. Ca patriarh al Alexandriei (1601-1620) a reorganizat economic Patriarhia, a zidit biserici, s-a ocupat sistematic cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu şi printr-o continuă corespondenţă a colaborat strâns cu Bisericile Ierusalimului, Ciprului şi sud-vestului Rusiei. În 1612, pentru o scurtă perioadă de timp, i s-a încredinţat „locotenenţa” Tronului Ecumenic. Întotdeauna l-a preocupat problema uniaţiei (greco-catolicismului) în Rusia sud-vestică şi în Constantinopol.

Vrând să echilibreze şi să normalizeze raporturile celorlalte Biserici cu Patriarhiile Răsăritului, a colaborat cu Biserica Anglicană prin concursul binevoitor al ambasadorilor Angliei şi Olandei în Constantinopol. Colaborarea a continuat mai târziu cu teologii calvini de la Geneva. În cadrul acestor apropieri intercreştine se numără şi misiunea tânărului macedonean de atunci, iar ulterior Patriarh al Alexandriei – Mitrofan Critopulos (1589-1639), ca bursier în Anglia la studii, dăruirea unui preţios manuscris al Pentateuhului în traducere arabă Arhiepiscopului de Canterbury Land, precum şi trimiterea unui important codice alexandrin al Sfintei Scripturi regelui James I.

Sinodul Patriarhal din Constantinopol „pe Chiril Lukaris cel renumit în virtute şi în înţelepciune” l-a ridicat în Tronul Ecumenic pe 4 noiembrie 1620. Ca Patriarh Ecumenic (1620-1638) a patriarhisit de 5 ori – prima oară între 1620-1623, a doua oară între 1623-1633, a treia oară între 1633-1634, a patra oară între 1634-1635 şi a cincea oară între 1636-1638, şi s-a aflat în centrul virulentei lupte dintre papism şi reformaţi.

Bisericile Răsăritului, şi în special cea a Constantinopolului, au avut mult de suferit din cauza propagandei sufocante şi provocatoare a iezuiţilor. În mişcările sistematice de ciocnire reciprocă dintre iezuiţi şi reformaţi (lutherani) a contribuit şi diplomaţia politică pe toate căile şi mijloacele, vizibil sau din culise. Franţa şi Austria îşi ofereau serviciile Romei, care prin Congregatio de Propaganda Fide lupta împotriva lui Chiril: folosea ca arme influenţa clerului şi a poporului elen, răspândind calomnia că Patriarhul era calvinist, iar în acelaşi timp ambasadorii Franţei şi Austriei cereau Înaltei Porţi îndepărtarea Patriarhului.

De cinci ori în această perioadă l-au coborât din tron şi de cinci ori, prin alegerea clerului şi participarea poporului ortodox, a fost ridicat din nou în el. Anglicanii şi protestanţii (englezi, olandezi, germani, suedezi) susţineau de fiecare dată şi în interesul lor întoarcerea lui Lukaris.

În acest vârtej al antagonismelor politico-religioase şi în climatul periculos ce fusese creat, Chiril Lukaris se purta aşa cum considera că slujea mai bine intereselor Ortodoxiei. Avea deplina conştiinţă a crizei vremurilor şi a lucrării corozive a iezuiţilor, după cum se şi exprimase: „(iezuiţii) uneltesc distrugerea şi nimicirea Patriarhiei şi a întregii Biserici a grecilor (adică a ortodocşilor – n.n.)”.

Dar şi calviniştii, de cealaltă parte, uzau de puterea politică, de diplomaţie, de bani şi de orice mijloc pentru a aduce de partea tezelor lor Patriarhia şi Biserica Ortodoxă.

În mod deosebit, ambasadorul Olandei – Cornelius Haga, îşi folosea întreaga sa influenţă în această luptă implacabilă, avându-l alături pe teologul calvinist Antonio Leger, care prin predicile sale fulminante, prin dezbaterile teologice şi prin relaţiile personale a reuşit în cele din urmă să influenţeze mediul intim al Patriarhului, care era constituit din Natanail Konopius, Meletios Pontogalos, Theofilos Corydalleus, Ioannis Kariofillis.

În acea epocă, calviniştii de la Geneva se îngrijeau să editeze şi să pună în circulaţie Sfânta Scriptură în traducere elină simplă, traducere făcută de Maximos Kallipolitis.Chiril a fost nevoit să aprobe traducerea lui Kallipolitis, deşi calvinişii răspândeau prin ea în straturile populare tezele lor şi provocau confuzie. Dar această confuzie s-a transformat în haos atunci când calviniştii de la Geneva au pus în circulaţie în 1629, într-o primă ediţie latină, aşa-numita „Mărturisire a lui Lukaris”, prin care Patriarhul era prezentat lumii creştine ca şi cum ar accepta învăţătura calvinilor şi ar renunţa la Credinţa Ortodoxă.

Din 1629 până în 1633, „Mărturisirea Răsăriteană a Credinţei Creştine” a circulat sub numele lui Chiril Lukaris în limbile latină, elină, franceză, germană şi engleză.

„Această mărturisire tendenţioasă a ridicat pretutindeni în biserici un foarte mare zgomot şi o tulburare de nedescris, preocupând nu doar factorii bisericeşti, teologici, ci şi pe cei politici şi diplomatici, aproape toţi considerând-o în principiu ca pe o scriere falsă şi nu o operă autentică a Patriarhului” (I. Karmiris).

Au trecut deja trei sute şi mai bine de ani de la prima aşa-numită „Mărturisire a lui Lukaris”. Eminenţi istorici, teologi, şi cercetători au încercat să facă lumină în acest punct întunecat: dacă într-adevăr Lukaris a fost sau nu redactorul „Mărturisirii” atribuite lui de către calvini.

El însuşi a negat de multe ori oral, iar prin atitudinea sa şi prin scrisorile sale a propovăduit credinţa sa ortodoxă. Până la moartea sa însă nu a respins-o printr-un text scris. Prin Sinoade repetate, Biserica a condamnat „Mărturisirea” ca eretică şi străină de Credinţa Ortodoxă a Părinţilor.

Figura tragică a lui Chiril Lukaris s-a aflat în centrul unor curente religioase în dispută.   Pe de o parte, protestanţii încercau să-l atragă în lupta lor împotriva romano-catolicilor, de vreme ce au ajuns până în punctul limită de a-l folosi pe însuşi Patriarhul Constantinopolului prin „Mărturisirea lui Lukaris” pentru a-şi răspândi tezele lor inovatoare. Pe de altă parte, intrigile lor nu au putut merge prea departe. Patriarhul Ecumenic, părăsit şi trădat, a fost judecat şi condamnat, iar pe 27 iunie 1638 a fost sugrumat. Trupul lui a fost aruncat în Bosfor. După destul timp, precum semnalează M. Ghedeon –„marea, compătimind pe preaminunatul apărător al Ortodoxiei, l-a scos lângă insula Halki”. A fost înmormântat cu onoruri de către Patriarhul Ecumenic Partenie I (1639-1644) în Biserica istoricei Mănăstiri a Maicii Domnului Kamariotissa din Halki.

Sfinte Sfinţite Mucenice Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

MĂRIMURI,

ce se pot cânta în glasurile II şi VIII după podobiile greceşti:

Bucură-te mare apărător

Al Ortodoxiei şi al lumii luminător,

Sfinte Mucenice Chirile fericite,

Podoaba cea aleasă a ierarhilor.

Având îndrăznire la Dumnezeu,

Cere-ne, Chirile, tuturor celor credincioşi

Milă şi iertare de multele păcate

Şi sfânta pocăinţă, ca să ne mântuim.

SURSA, https://acvila30.wordpress.com