13 august: Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Alte articole:

• MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL – “Vai, dacă cei care trebuie să vorbească şi să susţină Ortodoxia tac!”
• Sf. Maxim Mărturisitorul: Harul rugăciunii aduce mintea în strânsă legătură cu Dumnezeu
• Sf. Maxim Mărturisitorul despre patimi, boală și zidirea turnului Babel
• Sf. Maxim Mărturisitorul: CUVINTE PENTRU O BUNĂ VIEŢUIRE (1)
• Sf. Maxim Mărturisitorul: CUVINTE PENTRU O BUNĂ VIEŢUIRE (2)
• TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL – 21 ianuarie / Απολυτίκιο Αγ. Μαξίμου του Ομολογιτού – 21 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ (GREEK, ROMANIAN, ENGLISH)
• CUVÂNTUL STAREŢULUI PARTENIE DE LA MĂNĂSTIREA ATHONITĂ SFÂNTUL PAVEL DESPRE SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL
• Teologul ortodox francez Jean Claude Larchet: „Am dăruit zece ani din viața mea Sfântului Maxim”

* * *

Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredinciosului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, şi era filosof desăvârşit. Împodobindu-se cu înţelepciunea, şi lăsând toate avuţiile sale fratelui său, s-a făcut monah. Iar văzând cum creştea eresul monoteliţilor -adică al celor ce mărturisesc o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos -, s-a aprins de dumnezeiască râvnă şi s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin papa, ca să adune un Sinod local şi să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui. Şi a alcătuit Sfântul Maxim şi cărţi împotriva acelui eres.

11 august: Pomenirea minunii săvârşite de Sfântul Spiridon în Corfu împotriva invaziei turce din 1716

Pomenirea minunii săvârşite de Sfântul Spiridon

în Corfu împotriva invaziei turce din 1716

* * *

• Documentar: Sf. Spiridon al Trimitundei
• VIAŢA SFÂNTULUI SPIRIDON, EPISCOPUL TRIMITUNDEI
• Pomenirea Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei
• ACATISTUL SFÂNTULUI SPIRIDON (Audio, Text)
• 12 decembrie – Pomenirea SF. IERARH SPIRIDON AL TRIMITUNDEI
• NE VORBEŞTE MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI SPIRIDON (12 DEC.)
• Catedrala Sfântul Spiridon din Insula Corfu
• Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon – Nou” din Bucureşti şi-a sărbătorit ocrotitorul
• MÂNA DREAPTĂ A SFÂNTULUI SPIRIDON ÎN RUSIA
• SLUJIRE PATRIARHALĂ ÎN ZIUA DE POMENIRE A SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON (Rusia, Foto, Video)

* * *

Judecata cerului 

 

        Minunea înfricoşătoare a marelui făcător de minuni Spiridon, prin care a zădărnicit dorinţele papistaşilor uneltitori, nepermiţându-le să construiască un altar în sfântă biserica lui din Kerkira

 

 

       „După judecata cerului nu mai pot avea loc nici discuţii în contradictoriu (dispute), nici nu mai poate să mai rămână vreo îndoială referitor la catolici. În mod clar, de netăgăduit, catolicii sunt de lepădat, excluşi, vrăjmaşi şi străini de Dumnezeu şi de sfinţii Săi. Făclia aprinsă a Sfântului Spiridon demonstrează nimicnicia oricărui silogism.”

 

11 august: SFÂNTUL IERARH NIFON, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (Viaţa, Slujba, Acatistul, Scrieri)

 

SFÂNTUL IERARH NIFON, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI 

(11 August)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Biserica Ţării Româneşti s-a învrednicit să fie cârmuită la începutul secolului al XVI-lea de unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, de Sfântul Nifon, care a fost mai întâi mitropolit al Tesalonicului, apoi Patriarh al Constantinopolului în două rânduri (1486-1488; 1496-1498). Vitregiile l-au purtat şi în Muntenia, unde a păstorit ca mitropolit din 1500 (cu probabilitate) şi până în primăvara anului 1505, când s-a retras de bună voie la mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, unde a adormit în Domnul la 11 august 1508.

Era împodobit cu mari daruri sufleteşti. „Ştiinţa lui de carte grecească şi slavonească nimeni n-a avut-o pe acea vreme; smerenia şi înfrânarea lui au uimit chiar şi pe cei ce l-au asuprit. Cutezanţa lui faţă de cei greşiţi nu cunoştea margini şi era fără sfială de ranguri sau dregătorii. Necazurile şi surghiunul nu i-au stăvilit iubirea sa de turmă şi de adevăr. Cinstirea pravilei creştineşti şi apărarea dreptei-credinţe l-au stăpânit întreaga viaţă. Iar milostenia sa era atât de largă încât nu şi-a aflat asemănare” (1).

LA PROSLĂVIREA ARHIEPISCOPULUI FILARET… (9 august)

LA PROSLĂVIREA ARHIEPISCOPULUI FILARET…

*

Arhiepiscopul Filaret al Cernigovului (1802-1866) a fost unul din cei mai învăţaţi arhierei ai sec. al XIX – lea. Abslovind Şcoala Duhovnicească din Şaţk, Serminarul Teologic din Tambovsk şi Academia Teologică de la Moscova, el toată viaţa şi-a închinat-o studiului, ştiinţei şi slujirii lui Dumnezeu. În anii de studiu tânărul seminarist şi viitorul ierarh l-a vizitat pe Sfântul Serafim de Sarov, care de altfel i-a şi prezis că va fi un mare luminător al Bisericii şi va deveni vestit în toată Rusia şi ca om de ştiinţă.Familia de „Gumilevski” i-a fost pusă în timpul seminarului – pentru simplitate (de la latinescul “humilis” – smerit). A fost călugărit în timpul ultimului an de studiu la Academie, fiind în curând hirotonit în treapta de ieromonah. Rămânând în continuare în Academia de la Moscova în calitate de profesor, ieromonahul Filaret a predat aici Istoria Bisericii Universale, Teologia Morală, Teologia Pastorală şi Teologia Dogmatică.În 1833 a fost numit inspector, iar în 1835 – rector al Academiei de la Moscova, fiind tot atunci ridicat în treapta de arhimandrit. Anume lui îi aparţine idea traducerii în limba rusă a tuturor scrierilor Sfinţilor Părinţi, idee pe care mai târziu a susţinut-o şi Sfântul Filaret (Drozdov) – Mitropolitul Moscovei. În anul 1941 arhimandritul Filaret a fost hirotonit în treapta de episcop de Riga, iar în 1848 a fost transferat în episcopia de Harikov unde în 1857 a fost înaintat în treapta de arhiepiscop. 

10 august: SFÂNTUL LAVRENTIE CEL NEBUN PENTRU HRISTOS DIN KALUGA, RUSIA

10 august: SFÂNTUL LAVRENTIE CEL NEBUN PENTRU HRISTOS DIN KALUGA, RUSIA

Acesta a trăit în veacul al XVI-lea de o jumătate de verstă de vechea cetate a Kalugăi, în apropiere de biserica de lemn a Naşterii Domnului aşezată pe un deal înalt.

Sfântul Lavrentie avea un tunel lung pe sub pământ de la coliba sa până la biserică unde mergea la slujbe sau pentru a se ruga în linişte. A mai petrecut si în casa din Kaluga a prinţului Simeon Ianovici. Se spune ca sfântul provenea dintr-o familie nobilă, însă alese greutatea crucii nebuniei pentru Hristos. Mergea descuţ fie iarnă sau vară, purtând o singură cămaşă şi o blană de oaie pe dânsul. Pentru adânca sa smerenie şi multa nevoinţă, se învrednici a face multe minuni încă din timpul vieţii sale.

Când tătarii se năpustiră asupra Kalugăi, în mai 1512, sfântul Lavrentie care se afla pe atunci în casa prinţului Simeon, strigă dintr-o dată:

– Daţi-mi toporul meu cel ascuţit, căci trebuie să îl apăr pe prinţul Simeon de năpasta care s-a abătut asupra lui!

Zicând aceasta înşfăcă toporul şi plecă. Dintr-o dată apăru pe nava pe care se afla prinţul, chiar alături de dânsul, începând a încuraja soldaţii. În acel ceas, tătarii fură înfrânţi.

9 august: SFÂNTUL GHERMAN DIN ALASKA

9 august: SFÂNTUL GHERMAN DIN ALASKA

Sfantul Gherman de Alaska, numit adesea si Sfantul Herman de Alaska, a vietuit intre anii 1756-1837, el fiind renumit pentru misiunea lui de a impamanteni Ortodoxia in Alaska. Pe una dintre icoanele sfantului Gherman de Alaska, scrie: “Fie ca din aceasta zi, din aceasta ora, din aceasta clipa, sa-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate.”

Devenit ocrotitorul ortodox al Americii, cat si ocrotitorul tuturor vietuitorilor din Alaska, in anul 1970, Sfantul Gherman – Herman de Alaska este primul sfant care a fost canonizat de catre Biserica Ortodoxa din America, el fiind praznuit de doua ori pe an: 9 august si 13 decembrie.

“Noul Valaam este o insulita (de fapt numele insulei este Spruce Island, adica Insula Pinului, New Valaam fiind numele misiunii intemeiate acolo de Sfantul Gherman) situata nu foarte departe de Kodiak. Aici parintele si-a construit o chilie, un paraclis si o casa pentru copiii orfani ai bastinasilor. Dupa o vreme, cateva familii alutiiq [un trib bastinas din Alaska, diferit de cel al aleutilor, cu care au si fost adesea confundati] s-au stabilit pe insula, insa locuiau la ceva departare de parinte, care dorea o viata singuratica. Cineva l-a intrebat odata: “Parinte Gherman, cum traiesti de unul singur in padure? Nu te simti niciodata insingurat?” “Nu, nu sunt singur“, a răspuns el, “Dumnezeu este aici, şi pretutindenea. Îngerii Săi sunt aici. Este cu putinţă să fii singur, cu ei alături? Nu este mai bine să fii în tovărăşia lor decât în cea a oamenilor?“

Un călător care l-a văzut pe părintele Gherman în 1819 l-a descris ca având o înălţime potrivită şi o conformaţie delicată.

8 august: SFÂNTUL CUVIOS GRIGORIE ICONARUL DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV, UCRAINA

8 august: SFÂNTUL CUVIOS GRIGORIE ICONARUL DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV, UCRAINA 

Sfântul Grigorie a trăit în veacul al XII-lea şi a fost zugrav de icoane alături de sfântul Alipie Iconarul (pomenit la 17 august). Pentru smerenia şi curăţia petrecerii sale, Dumnezeu l-a invrednicit să picteze mai multe icoane făcătoare de minuni răspândite pe întreg pământul rusesc.

  

Sursa:http://sfintisiicoane.wordpress.com

8 august: ICOANA MAICII DOMNULUI TOLGSKA SAU DE PE TOLGA

8 august: ICOANA MAICII DOMNULUI TOLGSKA SAU DE PE TOLGA

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1314, episcopul Rostovului şi Iaroslavului Prohor, merse să îşi cerceteze păstoria sa cu luntrea pe apă de-a lungul râului Volga. Făcându-se seară, se opri pe un deal de pe malul Volgăi, la întâlnirea acestuia cu râul Tolga, iar însoţitorii săi întinseră cortul.

Deşteptându-se la miezul nopţii, văzu cortul său inundat de lumină. Ieşind, văzu că toţi cei care erau cu dânsul dormeau, iar pe partea cealaltă a râului zări un stâlp de foc prealuminos, strălucind negrăit şi un pod peste Volga. Minunat peste măsură de vedenia aceea, nedeşteptând pe nimeni, merse peste acel pod şi ajungând la stâlpul de foc văzu o icoana a Maicii Domnului stând nu pe lemn şi în văzduh la mai bine de cinci coţi deasupra pământului încât nu putea om să ajungă la ea. Episcopul se închină la chipul acela vărsând lacrimi de bucurie, şi după ce se rugă îndestul se întoarse uitându-şi toiagul în locul acela.

Făcându-se ziuă şi toţi sculându-se, cântară Utrenia după obicei, iar apoi vrând să pornească mai departe văzură că toiagul episcopului lipsea. Atunci arhiereul aducându-şi aminte unde îl uitase se îndreptă împreună cu însoţitorii săi la locul unde îngenunchiase în noaptea aceea. Toţi se minunară când aflară toiagul şi alături de el icoana Maicii Domnului. Toţi se închinară vărsând lacrimi de bucurie. La porunca episcopului, începură dimpreună cu dânsul a curăţi cu mâinile lor locul acela ridicând în aceeaşi zi o biserică mică pe care o sfinţi spre seară. Arhiereul porunci ca lângă această biserică să fie mănăstire, numind egumen în aceeaşi zi. Aflarea sa se petrecu în ziua a opta a lunii august când i se face pomenirea.

7 august: SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL, SCRIERI)

SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA

(7 August)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Apostol Pavel zice: „Fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul…, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efes. 4, 7, 12). De dumnezeiesc har s-a învrednicit şi Cuvioasa noastră Maică Teodora. Cu o râvnă vrednică de marile pilde (asemenea cuvioşilor: Antonie, Pahomie, Macarie sau cuvioaselor: Pelaghia, Eufrosina, Maria Egipteanca ş.a.), a răspuns şi ea chemării harice, sfinţind pământul şi neamul nostru românesc, la sihăstria Sihlei, din munţii Neamţului. Acest loc de retragere sfântă, ca şi alte culmi de pe aici (Drăganul, Pleşul, Pipirigul, Horaiţa sau văile cu pâraiele, cu măreţia şi frumuseţea lor) înalţă tot sufletul la contemplare. De aceea, unii cronicari şi scriitori au numit aceste locuri „Tebaida Moldovei”.

Iar viaţa Cuvioasei Teodora – după mărturiile şi tradiţiile păstrate de-a lungul vremii – aşa a fost. S-a născut în satul Vânători din judeţul Neamţ, pe la anul 1650. Era una din cele doua fiice ale lui Joldea Armaşul, de la cetatea Neamţului. În vremea aceea, armaşul era un dregător domnesc, însărcinat cu paza temniţelor şi cu aducerea la îndeplinire a pedepselor celor osândiţi. Despre Joldea se crede că era, mai curând armaş paznic al cetăţii Neamţu, unde se afla depozitat pe atunci tezaurul Moldovei. Poate că va fi fost şi paznic de temniţă şi aceasta explică, în parte, marea nevoinţă de viaţă duhovnicească pe care şi-a luat-o asupră-şi Cuvioasa.

5 august: SF. IOAN IACOB DE LA NEAMŢ (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL, SCRIERI)

SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMŢ 

5 August

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Acest vas ales al lui Dumnezeu a fost odrăslit în pământul binecuvântat al Moldovei. El s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, care pe atunci făcea parte din comuna Horodiştea, fostul judeţ Dorohoi, iar acum aparţine comunei Păltiniş, judeţul Botoşani (1). Părinţii săi, Maxim şi Ecaterina Iacob, erau ţărani simpli, dar foarte credincioşi. Naşterea primului copil a pricinuit mare bucurie în această familie de oameni cu viaţă aleasă şi cu frică de Dumnezeu. Bucuria însă a surâs numai o zi sau două, căci starea sănătăţii tinerei mame se înrăutăţeşte din ce în ce mai mult. De aceea s-au grăbit să-l boteze pe prunc, punându-i numele de Ilie, deoarece se născuse îndată după sărbătoarea acestui mare prooroc. Timp de şase luni cât a mai trăit Ecaterina, soacra ei Maria n-a cunoscut odihnă. Îndată după moartea soţiei sale, tatăl copilului a primit ordin de concentrare. Revenind acasă după câteva luni, s-a recăsătorit şi în scurtă vreme a plecat pe front, dându-şi apoi viaţa pentru patrie.

Bătrână şi cu puterile împuţinate, văduvă de mai mulţi ani, Maria Iacob a rămas să-şi crească nepotul orfan, renunţând la visul de a se călugări. L-a îngrijit ca cea mai bună mamă, agonisindu-i cele de trebuinţă, dar şi învăţîndu-l din cea mai fragedă vârstă evlavia adevărată. L-a deprins cu rugăciunea şi l-a dus regulat la sfintele slujbe din biserica satului. Neîncetat se ruga lui Dumnezeu, Tatăl orfanilor şi apărătorul celor sărmani, să-l crească şi să-l ocrotească pe micul ei nepot. Atotţiitorul a învrednicit-o pe evlavioasa femeie ca timp de zece ani să poarte de grijă acestui vlăstar ales, îndrumându-l pe calea cea binecuvântată a slujirii lui Dumnezeu.

2 august: POMENIREA SFÂNTULUI JUSTINIAN CEL MARE

Justinian cel Mare, împăratul care nu dormea niciodată

 

 Imperiul Bizantin atrage irezistibil şi fascinează pentru totdeauna pe cei care-i cercetează istoria  O civilizaţie creştină de 1.000 de ani, fără de care nu s-ar putea imagina lumea aşa cum este astăzi  Epoca glorioasă a lui Justinian cel Mare, încoronat împărat al Bizanţului la 1 august 527, a lăsat urme pe care nici măcar cei 1.500 de ani care au trecut de-atunci nu le-au putut şterge  Politica, arta, dreptul şi teologia europeană vor rămâne poate pentru totdeauna marcate de o epocă în care meritocraţia a răpus favoritismul, iar munca şi înţelepciunea găsea o rezolvare potrivită oricărei probleme

 

Bine-credinciosul împărat Justinian cel Mare

 

În anul 518 urca pe tronul Imperiului Bizantin Iustin I. Acesta fusese un simplu ţăran – după unii istorici avea origini daco-romane – însă, datorită fizicului său excepţional, reuşise să intre de tânăr în garda palatului imperial. Moartea împăratului Anastasie I (491-518) îl găseşte pe Iustin în funcţia de comandant al gărzii imperiale. Întrucât Anastasie nu avea urmaşi, tronul Imperiului Bizantin a fost ocupat de Iustin.

Izvoarele istorice laudă calităţile de militar abil ale lui Iustin, însă nu uită nici să menţioneze faptul că îi lipsea aproape în totalitate instrucţia intelectuală. Aproape în unanimitate, istoricii sunt de acord că cel care a coordonat cu adevărat treburile imperiului a fost nepotul său, Flavius Petrus Sabatus, care, înfiat fiind de unchiul său, a primit numele de Justinian.

 

1 august: AFLAREA MOAŞTELOR SFINTEI CUVIOASE SOFIA DE SUZDAL, RUSIA

Icoana Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal cu o părticică din moaştele sale

Aflarea moaştelor sfintei Sofia de Suzdal s-a petrecut în anul 1995.

Sfânta Sofia, pe numele său din lume Solomonia, a fost mare prinţesă, fiică a nobilului Iuri Saburov.

În anul 1505 fu aleasă să-i fie mireasă viitorului moştenitor al tronului, marele prinţ Vasilie al III-lea. Căsnicia lor a fost nefericită, căci în ciuda frumuseţii şi aleselor daruri ale Solomoniei, mai ales blândeţea, aceasta nu putea naşte prunci, aşa că prinţul, îngrozit să lase tronul urmaşilor fraţilor lui, o părăsi. Pentru a avea moştenitor la tron, marele prinţ se căsători pentru a doua oară cu Elena Glinski, iar la 25 noiembrie 1525 îi porunci Solomoniei să intre în cinul monahal. Astfel, Solomonia fu silită să primească îndată tunderea în monahism în Mănăstirea Naşterii Domnului din Moscova, iar apoi fu escortată până la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Suzdal. Aici, prin nevoinţe tăinuite de ceilalţi reuşi să alunge gândurile cele lumeşti, să biruiască patimile şi să îşi dăruiască mintea şi inima întregi lui Dumnezeu.