BALSAM PENTRU SUFLET DE LA SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

BALSAM PENTRU SUFLET DE LA SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

Omul are două aripi: harul şi libertatea.

Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu.

Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.

Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.

Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii.

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi.

Hristos este simplu cu cei simpli şi învăţat cu cei învăţaţi.

Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om.

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită.

Istoria lunatică a lumii

.pr. Ioan Valentin Istrati

.

Minunea de faţă este istoria însăşi, dezvelindu-şi temeliile de durere în căutarea raiului pierdut. Este viaţa fiecăruia dintre noi, aşternută discursiv, de la îndrăcire, prin egoism mascat de indiferenţă, începutul conştientizării absurdului din noi, până la cutremurul de fiinţă care zideşte din nou temelia surpată a vieţii noastre.

Exegeţii creştini o numesc vindecarea fiului lunatic. Este vorba despre o minune dumnezeiască săvârşită de Mântuitorul Hristos asupra unui copil posedat de un duh necurat. Acest duh lucra într-un ritm interior cu succesiunea cosmică a lunii, o dată pe lună, de obicei când este lună plină. Duhul se integra astfel în ritmul lunar al vieţii, se ascundea în spatele magnetismului mensual şi încerca să fure sensul cosmic al vieţii pentru a justifica posedarea. La întâlnirea cu Soarele dreptăţii, duhul lunar, pătruns în umanitate prin necurăţia sângelui vărsat, se umple de frică şi de cutremur, îşi ascunde chipul de nefiinţă şi face ce ştie el mai bine: ameninţă cu moartea.

Aş putea spune că discursul epic al acestei minuni înfricoşătoare este metafora teologică a întregii întoarceri a omului în Dumnezeu. Avem în primul rând de-a face cu înstrăinarea demonică de Izvorul luminii veşnice şi pătrunderea într-o lume selenară, a reflectării noptatice, a întunericului şi a obscurităţii fiinţiale, a nelucrării cauzate de bezna lăuntrică: Vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze.

ÎPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie: „Teologia” neo-patristică, post-patristică şi contextuală

„Teologia” neo-patristică, post-patristică şi contextuală

Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie 

 

 

Studiind textele Sfintei Scripturi şi ale Părinţilor, ne putem încredinţa că baza teologiei ortodoxe este revelaţia lui Dumnezeu în decursul istoriei, care s-a dat profeţilor, apostolilor şi părinţilor.

Este foarte grăitor începutul Epistolei către Evrei: “În multe rânduri şi în multe feluri a grăit Dumnezeu părinţilor şi proorocilor iar la sfârşitul vremilor ne-a vorbit nouă prin Fiul” (Evr. 1, 1).

 

Astfel, sfinţii sunt teologii inspiraţi de Dumnezeu care îşi exprimă experienţa lor în sentinţe exacte, pentru a o feri de erezie şi distorsionare. Aşadar, sentinţele-dogmă sunt un element important al tradiţiei noastre şi nimeni nu le poate pune sub semnul întrebării fără să piardă calea către propria mântuire.

Imnul al III-lea al Sfântului Efrem Sirul despre Post

 

 

 

 

Şarpele a privit şi a văzut porumbiţa în rai (pe Eva)... căci o poftea… S-a prefăcut în porumbiţă…, el, şarpele, cel cu totul blestemat. A luat din ea, ca şi aceasta să ia din el. S-a îmbrăcat în culorile ei, ca şi ea să se îmbrace în urâciunea lui.

Cine a privit şi a văzut pe Adam şi Eva şi pe şarpele viclean care, cu amăgirea în inimă şi cu pacea pe buze, se sârguia să-i linguşească? Adam era neştiutor şi Eva era naivă. Pomul înflorea şi rodul lui strălucea; mare a fost păcatul, sfântă şi puternică dreptatea. Binecuvântat fie Cel ce a amestecat valul milostivirii în judecata Sa cea dreaptă şi s-a îndurat de cei vinovaţi!

Ce trebuie sa faceti daca cineva din familia dvs. a cazut in capcana ereticilor

Profesorul Alexandru Dvorkin, Dr. Filos., presedinte al Asociatiei <<Sfantul Irineu din Lion >>,  (Patriarhiei Moscovei) pentru cercetare in domeniul religiei si al sectelor .

Mai presus de toate, păstrati pacea. Intr-adevar familia dvs. trece printr-o dificila incercare, dar nu s-a întâmplat nimic iremediabil. Cei mai mulţi dintre oamenii care au aderat  la o secta, le părăsesc mai devreme sau mai târziu.

Cât de repede cel drag o părăseşte, şi cum va arăta el când va face aceasta, depinde în mare măsură si de dvs. şi de ceilalţi membri ai familiei.

Pregătiti-va pentru un efort pe termen lung.

Dacă cel drag nu poate fi ajutat în primele săptămâni de la contactul cu erezia, va trebui sa cunoasteti ca întoarcerea lui la o viaţa normala, in afara menghinii sectare va presupune un efort din partea întregii familii pe parcursul  a  cel puţin câteva luni, dacă nu ani. Pentru a putea fi capabil sa faceti fata unui asemenea efort trebuie sa cunoasteti foarte bine  care trebuie sa fie  atitudinea si comportamentul dvs.

După primele tangente cu secta, nu încercati să-l schimbati, aceasta va înrăutăţi relaţia voastră si mai mult. 

Mitropolitul Panteleimon de Koroneia: „Fără lumina lui Hristos lumea devine un iad întunecat” – Κορωνείας: «Χωρίς το φως του Χριστού ο κόσμος γίνεται σκοτεινή κόλαση»

Mitropolitul Panteleimon de Koroneia:

„Fără lumina lui Hristos lumea devine un iad întunecat”

 

Luni, 6 august 2012

Autor: Romfea.gr

În ziua Schimbării la Faţă a Mântuitorului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Koroneia, kyr Panteleimon a oficiat şi prezidat Dumnezeiasca Liturghie în sfânta biserică a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Kallithea, ce-şi sărbătorea hramul.

Marele Eclesiarh al sfintei biserici amintite, Arhimandritul Irineos Nakos, a mulţumit călduros lui kyr Panteleimon, spunând că prezenţa sa în biserică a dat un aer sărbătoresc.

La sfârşitul liturghiei şi cu puţin înainte de otpust, Mitropolitul de Koronia, kyr Panteleimon, a semnalat în modul său unic importanţa deosebită a Schimbării la Faţă a Mântuitorului cu fragmente din Sfânta Scriptură, spunând: „Lumina Schimbării la Faţă ne aminteşte de semnificaţia de bază a conceptului de „lumină” în Evanghelie. Hristos a spus „Eu sunt lumina lumii”. De obicei înţelegem conceptul de „lumină” cu semnificaţia, aş spune, morală. Lumina adevărului care conduce la o viaţă corectă”.

A încheiat predica sa vorbind despre vremurile grele pe care le trăim astăzi: „Secolul al XX – lea s-a numit secolul luminilor, al progresului, al ştiinţei, al tehnologiei şi în ciuda acestor lucruri trăim la începutul secolului al XXI – lea într-o epocă întunecată, sumbră. Războaie, vărsări de sânge şi războaie actuale nu doar cu arme convenţionale, ci şi cu armele banilor, economiei cu care cei puternici îi asediază, exploatează şi îi distrug pe cei slabi; pentru a demonstra că fără lumina lui Hristos lumea devine un iad întunecat în ciuda luminilor aşa-zisei noastre civilizaţii”.

„Să ne rugăm să lăsăm ca această lumină a lui Hristos să ne inunde sufletul şi lumea noastră dacă dorim să vedem zile mai bune”, a adăugat încheind Înaltpreasfinţitul.

TRADUCERE  https://acvila30.wordpress.com, SURSA ROMFEA.GR

GREEK

Κορωνείας: «Χωρίς το φως του Χριστού ο κόσμος γίνεται σκοτεινή κόλαση»

Γράφει η Romfea.gr

Ανήμερα της Μεταμορφώσεως του Σωτήρος ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Κορωνείας κ. Παντελεήμων χοροστάτησε και προεξήρχε της Θείας Λειτουργίας στον πανηγυρίζοντα Ιερό Ναό Μεταμορφώσεως του Σωτήρος Καλλιθέας.

Interviu realizat cu Protos. Valerian Radu despre Postul Adormirii Maicii Domnului (Audio)

Interviu realizat cu Protos. Valerian Radu despre

Postul Adormirii Maicii Domnului 

 

 

* * *

– AUDIO –

* * *

ÎPS Hierotheos Vlachos: „Gândul la moarte inspiră, îndeamnă la rugăciune, oferă creativitate”

IPS Hierotheos Vlachos:

„Gândul la moarte inspiră, îndeamnă la rugăciune, oferă creativitate”

 

 

 

Interviu cu Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos şi Sfântul Vlassios realizat de Pavel Chirilă, profesor și medic la Spitalul „Sfânta Irina” din București.

 

IPS Hierotheos Vlachos, rostind cuvântul de învăţătură la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Iaşi, 2011

Spuneţi-ne ceva despre moarte, primul lucru care vă vine în minte, ceva ce considerați a fi foarte important.

Primul lucru care îmi vine în minte ar fi acela că moartea este un mare mister, precum spun şi versurile cântate la slujba de înmormântare, scrise de Sfântul Ioan Damaschin. Acest mister este legat de faptul că în momentul morții sufletul este smuls din armonia perfectă în care se află cu trupul. Este de asemenea un eveniment trist pentru că este legat de coruptibilitatea și mortalitatea omului manifestate de-a lungul întregii sale vieții.

„Clonarea spirituală”

De asemenea întrebarea îmi amintește de Slujba de Înviere, sărbătorită cu mare fast de către ortodocși. Creștinii țin lumânări aprinse în mână și cântă triumfători următoarele versuri de laudă: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le“. Această imagine deosebită este reprezentativă, ilustrând atitudinea noastră față de viață și moarte.

„Fericit este monahul care socoteşte pe toţi oamenii ca Dumnezeu”

„Fericit este monahul care socoteşte pe toţi oamenii ca Dumnezeu”

 

„Fericit este monahul care se socoteşte pe sine gunoiul tuturor.”

 

(foto: Răzvan Beleuţă)

„Fericită este mintea care a dobândit în vremea rugăciunii, în chip desăvârşit, starea fără formă.

Fericită este mintea care, rugându-se neîmprăştiat, câştigă necontenit un tot mai mare dor către Dumnezeu.

Fericită este mintea care, în vremea rugăciunii, se face nematerială şi săracă de toate.

Fericită este mintea care, în vremea rugăciunii, s-a lipsit desăvârşit de orice simţ.

Fericit este monahul care socoteşte pe toţi oamenii ca Dumnezeu, după Dumnezeu.

Fericit este monahul care socoteşte mântuirea şi înaintarea tuturor ca pe a sa.

Fericit este monahul care se socoteşte pe sine gunoiul tuturor.”

(Evagrie monahul, Cuvânt despre rugăciune, în Filocalia I, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, p. 114-115)

Sursa: doxologia.ro

 

 

 

A început Postul Adormirii Maicii Domnului

Alte articole:

• ÎNCEPE POSTUL MAICII DOMNULUI. CUM POSTIM?
• Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului
• A ÎNCEPUT POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI
• PARACLISUL MAICII DOMNULUI (Audio)

Postitor adevarat este cel care se retine de la desfrânare, preadesfrânare si de la orice necuratie.

Postitor adevarat este cel care se stapâneste sa nu se mânie, sa nu se înfurie, sa nu faca rautate si sa nu se razbune.

Postitor adevarat este cel care îsi pune paza gurii sale si se abtine de la flecareli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguseli, minciuni si de la orice defaimare.

Postitor adevarat este cel care îsi înfrâneaza mâinile de la hotie, rapire, pradare, iar inima de la dorirea lucrurilor straine. Într-un cuvânt, adevarat postitor este cel care se îndeparteaza de la orice rau.

Iata, crestine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor si postul trupesc, pentru ca slujeste omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinta, pentru ca, fara el, nici postul trupesc nu este nimic.

Multi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.

Multi postesc de mâncare si bautura, dar nu postesc de gânduri, fapte si cuvinte rele. Si care le poate fi folosul din aceasta ?

Multi postesc o zi, doua sau mai mult, dar de mânie, de tinerea de minte a raului si de razbunare nu vor sa posteasca.

Multi se înfrâneaza de la vin, carne, peste, dar cu limba îi musca pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta?

Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mita, rapire si pradarea bunului strain – ce folos au deci din aceasta ?

Postul adevarat si curat este abtinerea de la orice rau. Daca vrei, crestine, sa-ti fie postul folositor, atunci, postind trupeste, sa postesti si duhovniceste si sa postesti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tau, tot asa pune-l si gândurilor si patimilor tale celor rele.

Sa posteasca mintea ta de gândurile cele desarte.

Sa posteasca mintea ta de tinerea de minte a raului.

Sa posteasca voia ta de dorirea cea rea.

Sa posteasca ochii tai de vederea cea rea: întoarce-ti ochii tai ca sa nu vada desertaciunea (Psalm 118, 37).

Sa posteasca urechea ta de cântece spurcate si de soapte clevetitoare.

Sa posteasca limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate si de orice cuvânt desert si vatamator.

Sa posteasca mâinile tale de la bataie si de la rapirea bunurilor celor straine.

Sa posteasca picioarele tale de la a umbla întru rautate. «Fereste-te de rau si fa bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)

Iata postul crestinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocaieste-te si te înfrâneaza de la orice cuvânt, fapta si gând rau, deprinde-te cu virtutile si întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu.

(extrase din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoara duhovniceasca, din lume adunata, Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumenita, 2008)

source: http://www.calauzaortodoxa.ro/

Răul – tăgăduire a credinţei în existenţa Dumnezeului Celui viu şi în Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvântul întrupat

Răul – tăgăduire a credinţei în existenţa Dumnezeului Celui viu şi în Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvântul întrupat

 

 

Răul care se ipostaziază prin iniţiativa omului ca erodare şi degradare a binelui, apare vădit în relaţia lui cu Dumnezeu. Răul izvorăşte din lucrarea samavolnică şi egocentrică a voinţei omului şi se manifestă în felurite forme şi moduri de exprimare, la vedere sau în ascuns. Avem, de pildă, răul sub forma necredinţei în existenţa lui Dumnezeu şi în Pronia Lui iubitoare faţă de om, răul sub forma „credinţei nedepline” sau a ereziei şi schismei sau chiar ca o totală tăiere din Sfântul Lui Trup, adică din Biserică.

 

Răul se înfăţişează de asemenea şi ca neştiinţă sau uitare a lui Dumnezeu şi ca respingere din partea omului a poruncilor evanghelice şi a Sfintei Lui voi. Adesea întâlnim răul şi sub forma cârtirii şi a nemulţumirii creaturii faţă de Creatorul şi De-daruri-Dătătorul ei sau chiar ca hulă faţă de Preasfânta Lui Persoană.

Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie: Maimuţăreala şi papagalismul în teologie

Maimuţăreala şi papagalismul în teologie

 

 

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) este un mare Părinte al Bisericii, care, urmând Sfinţilor Părinţi dinaintea lui, a combătut, între altele, erezia monotelismului. Scrierile lui „despre dragoste” sunt de-Dumnezeu-însuflate, la fel şi comentariile lui la operele Sfântului Dionisie Areopagitul, răspunsurile la diferite întrebări, cele „200 de capete despre teologie”, tâlcuirea la „Tatăl nostru”, „Mistagogia”, scrisorile lui, operele sale dogmatice şi apologetice ş.a.m.d. Este un teolog empiric cu un discurs concis, care răspunde în chip minunat la părerile teologice ale epocii sale.

Însuşirea lui fundamentală este aceea că leagă strâns isihia cu mărturisirea, adică modul isihast de viaţă al teologiei ortodoxe cu mărturisirea credinţei. Elementul central [al teologiei lui] este constituit de filosofia practică sau curăţirea, contemplarea naturală sau luminarea şi teologia mistică sau îndumnezeirea. Cine ignoră această învăţătură ignoră esenţa teologiei lui ortodoxe.

Unii teologi ai epocii noastre au descoperit teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, au întrebuinţat-o selectiv ca să-şi consolideze propria lor gândire teologică şi au analizat-o speculativ, ignorând profunzimea acesteia.