Prima pagină > Noi pagini de Sinaxar > Pomenirea Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei

Pomenirea Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei

Sf. Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni – puterea credinţei şi smereniei

Unul dintre cei mai aprigi apărători ai dreptei credinţe în perioada primului sinod ecumenic de la Niceea a fost Sfântul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, pe care Biserica noastră îl prăznuieşte astăzi. Este aşezat la loc de cinste, pentru că prin simplitatea sa a reuşit să-i aducă pe mulţi necredincioşi la Dumnezeu, vindecând patimile multora prin darul facerii de minuni cu care a fost învrednicit. A fost prigonit în timpul împăratului roman Maximian, fiind arestat, apoi exilat. La sinodul de la Niceea l-a cunoscut pe Sfântul Ierarh Nicolae de care a fost foarte apropiat. A săvârşit multe minuni prin care a ajutat pe cei ce erau în suferinţe şi în lipsuri.
***

S-a născut în anul 270 în localitatea Askia din Insula Cipru, din părinţi simpli, iar principala îndeletnicire a copilăriei sale a fost paşterea oilor. Sfântul Spiridon a cunoscut taina nunţii, iar după ce a murit soţia sa (foarte devreme), a îmbrăcat haina monahală, cheltuindu-şi averea pentru cei care erau în lipsă şi în nevoie. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, căci „vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat, şi izgonea duhurile rele numai cu cuvântul“, Sfântul Spiridon a devenit păstorul spiritual al credincioşilor din cetatea Trimitundei. A trăit în timpul marelui împărat Constantin, fiind un susţinător neclintit al dreptei credinţe, pe care totdeauna a prezentat-o oamenilor nealterată, făcând vii cuvintele Mântuitorului pentru cei ce erau în întuneric.
Participarea la Sinodul I Ecumenic de la Niceea
Aici, el i-a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă. Fără prea multă ştiintă de carte, sfântul a reuşit să convertească un mare filosof al vremii de la arianism1 la ortodoxie. El s-a apropiat şi i-a zis: „Unul este Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, pe om din pământ l-a zidit şi toate celelalte, cele văzute şi cele nevăzute le-a aşezat cu Cuvântul şi cu Duhul Său. Pe Acel Cuvânt Îl credem noi că este Fiul lui Dumnezeu, care S-a milostivit de rătăcirea noastră, S-a născut din Fecioară, a vieţuit cu oamenii, a pătimit, a murit pentru mântuirea noastră, a înviat şi împreună cu El a înviat tot neamul omenesc. Pe Acesta Îl aşteptăm să vină, să judece pe toţi cu dreptate şi să răsplătească fiecăruia după vrednicie, şi-L credem că este de o fiinţă cu Tatăl, pe scaun împreună-şezător şi asemenea cinstit. Acestea, astfel, le mărturisim fără ispitire şi încercare şi nici tu nu îndrăzni să ispiteşti adevărul, pentru că el covârşeşte toată înţelegerea ta şi este mai presus decât toată cunoştiinţa“.

Ca să-i dovedească filosofului unitatea Sfintei Treimi, Sfântul Spiridon a făcut semnul Sfintei Cruci cu dreapta, având în stânga o cărămidă, şi invocând numele Sfintei Treimi. Deîndată focul s-a ridicat în sus, apa a căzut pe pământ, iar lutul din cărămidă a rămas în mâna lui. Toţi cei prezenţi au fost cuprinşi de uimire, iar filosoful nu mai avea cuvinte pentru a-l combate pe sfânt, în care lucra puterea dumnezeiască, care a făcut să se împlinească cuvintele Scripturii: „Nu stă în cuvânt Împărăţia lui Dumnezeu ci în putere“.

După o viaţă întreagă în care a slujit cu vrednicie Bisericii din Trimitunda, în anul 348 d. Hr., la vârsta de 78 de ani, Sfântul Ierarh Spiridon a trecut la Domnul, fiind îngropat în Biserica „Sfinţii Apostoli“ din cetatea Trimitundei, din Insula Cipru.

După ce saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul său pentru a-i muta moaştele la Constantinopol. Atunci i-au descoperit trupul întreg, înconjurat de o bineplăcută mireasmă de busuioc, semn al sfinţeniei vieţii sale. La căderea Constantinopolului în mâinile turcilor, în 1453, sfintele sale moaşte au fost mutate în Serbia, iar de aici un părinte din insula Corfu, Georgios Kalohairetis, le-a adus în Grecia. În prezent, moaştele Sfântului Ierarh Spiridon se găsesc într-o biserică din insula grecească Corfu, biserică aflată la 100 de metri de mitropolie, alături de moaştele Sfintei Împărătese Teodora, prăznuită de Biserică în ziua de 11 martie a fiecărui an.

***
Sfântul călător

Până şi astăzi, Sfântul lucrează pentru credincioşi prin sfintele sale moaşte. El este cunoscut ca „Sfântul călător“, deoarece papucii săi de mătase se uzează şi sunt înlocuiţi în fiecare an, de ziua prăznuirii sale.

(Una din perechile de încălţări ale Sf. Spiridon, păstrate la catedrala cu hramul Sf. Spiridon din Worcester, Massachusetts)


Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi făcând numeroase minuni. El este ocrotitorul celor bolnavi, şi de aceea multe spitale îi poartă numele.
Există mai multe dovezi şi mărturii despre aceste călătorii pe care le face sfântul: clericii şi credincioşii au observat adesea că, pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului lipseşte din raclă, iar atunci când sfântul revine, trupul său este cald şi prăfuit. De asemenea, papucii Sfântului sunt schimbaţi în fiecare an, deoarece se uzează, putându-se vedea pe ei urme de praf şi de iarbă. Pentru acest lucru, Sfântul Spiridon a fost ales patronul cizmarilor. În timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare.
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor, aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie pentru ajutorul dobândit de la dânsul. Drept dovadă de cinstire, veneţienii l-au îmbrăcat pe Sfânt cu veşminte cusute cu fir de aur, dar a doua zi au găsit moaştele sale îmbrăcate în aceleaşi veşminte smerite, iar straiele pe care aceştia i le dăruiseră erau lângă raclă.
La Ierusalim există o biserică cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon“. Într-o zi, preoţii l-au văzut pe sfânt în biserică, uitându-se prin una dintre ferestre. După ce a plecat, pe geamul ferestrei a rămas imprimat chipul său.

(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia).


De patru ori pe an(1 noiembrie, 12 decembrie, Duminica Floriilor şi Sâmbăta Mare) sfintele sale moaşte sunt  scoase în procesiune solemnă, pentru a aminti  intervenţiile sale minunate. Sunt zile sfinte pentru cei din Corfu şi ei se adună în Piaţa Spianada şi pe străzile principale din oraş să-şi cinstească Sfântul. Procesiunile sunt însoţite de numeroase orchestre, care merită văzute şi ascultate.[…] Biserica Sfântul Spiridon a fost iniţial clădită în zona Sarocco a oraşului Corfu, dar actuala structură a fost construită în 1590 în inima vechiului oraş (Campielo). Biserica este tipică pentru construcţiile religioase din Insulele Ioniene şi diferă mult de bisericile în stil bizantin din restul Greciei. Diferenţele sunt observabile în interiorul bisericii, care este cel mai măreţ monument al oraşului. Pictura stilizată bizantină lipseşte, fiind pictată în stil renascentist. Tavanul este divizat în 17 secţiuni separate de rame aurite, iar tablourile reprezintă scene din viaţa Sfântului şi din vieţile  celor patru Evanghelişti.[…] Sfintele moaşte sunt ţinute într-o raclă  de argint din secolul al XIX-lea, aşezată în dreapta Sfântului Altar.

Iconografie
Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 218; minunile pp. 175-176, Sfântul Spiridon urmează a fi reprezentat ca „bătrân, cu barba lungă [înțepoșată], despicată [puțin] în două, purtând scufie, zice: „Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare și fără de sânge, și cerem și ne rugăm…” (p. 151, mai ales când e reprezentat în ceata Sfinților ierarhi).
Mai este reprezentat în icoana Primului Sinod de la Niceea din anul 325, împreună cu mulți alți ierarhi acolo de față. În mijlocul adunării este zugrăvit un filosof care privește uimit, în timp ce Sfântul Spiridon, întinzând o mână spre acesta, strânge în cealaltă mână o cărămidă din care ies foc (în sus) și apă (care curge jos), ilustrând astfel dogma Sfintei Treimi, anume cum este posibil ca Trei să fie Una (p. 218).
Dionisie mai dă indicații și pentru ilustrarea a alte nouă episoade din viața și minunile Sfântului Spiridon (pp. 175-176 în ediția românească).
„Împovăraţi de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe, ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre şi împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”
(Acatist, condacul al 3-lea).
Sursa: Orthodoxwiki.org.

1 Din încercări raţionale de a-L cunoaşte pe Creator, în vremea Bisericii primare au luat naştere mai multe erezii, dintre care cea mai grea a fost aceea a preotului Arie. El Îl socotea pe Dumnezeu-Fiul drept creatură a lui Dumnezeu-Tatăl şi nu de o fiinţă cu Acesta.
Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: