Indignation au Proche-Orient après l’appel du grand mufti d’Arabie saoudite à détruire toutes les églises de la région

Indignation au Proche-Orient après l’appel du grand mufti d’Arabie saoudite à détruire toutes les églises de la région

La récente déclaration du grand mufti d’Arabie saoudite suscite une vague d’indignation et d’inquiétude au Proche-Orient et dans le monde. Le 12 mars, le cheikh Abdul Aziz bin Abdullah, le grand mufti d’Arabie saoudite, a déclaré qu’ “il est nécessaire de détruire toutes les églises de la région.” Sa décision est venue en réponse à la question d’une délégation koweïtienne sur ce que prévoyait la charia pour prévenir la construction d’églises dans l’émirat. Le mufti a basé sa décision sur un hadith rapportant que sur son lit de mort, Muhammad a déclaré: “Il ne doit pas y avoir deux religions dans la péninsule [arabe].”Un éditorial du Washington times regrette le silence du président américain Barak Obama sur cette déclaration.

Vaticanul începe urmărirea penală a celor vinovaţi de scurgeri de informaţie

Vaticanul începe urmărirea penală a celor vinovaţi de scurgeri de informaţie

 

Scandalul „Vatileaks” face prima pagină a multor ziare din lume şi se referă la anumite scurgeri de informaţie din interiorul administraţiei romane, care se referă la suspiciuni de corupţie, management defectuos şi conflicte interne.

 

Ca răspuns, Vaticanul a iniţiat o urmărire penală împotriva celor vinovaţi de deconspirarea unor documente confidenţiale.

Cotidianul catolic L`Osservatore Romano a făcut acest anunţ, menţionând faptul că au existat „acte grave de lipsă de loialitate”. Scandalul Vatileaks domină astăzi prima pagină a multor reviste şi cotidiene. Este vorba de documente strict secrete ale Vaticanului care au ajuns în presă, mai ales de la Secretariatul de Stat, inclusiv scrisori personale ale Papei Benedict. Papa a transmis că este „senin, dar trist” cu privire la aceste acte, însă media a arătat că scurgerile de informaţii provin de la membrii Curiei romane, aparatul administrativ al Bisericii. Înafară de investigaţia penală, papa a ordonat o cercetare administrativă a tuturor sectoarelor administraţiei vaticane.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Cel de-al doilea cuvânt către tineri – SĂ ZIDIM BISERICI!

Cel de-al doilea cuvânt către tineri – SĂ ZIDIM BISERICI!

Motto: „… tu eşti Petru şi pe această piatra voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor Birui.” (Matei 16:18)

Îţi aduci aminte, tinere, când ţi-am spus că un glas nou te cheamă şi că este glasul lui Iisus? Dar unde şi la ce te cheamă? Ce făgăduinţă ademeni­toare pentru setea ta de cunoaştere şi de adevăr îţi face Mântuitorul ?

Glasul lui Iisus te cheamă la Biserica Lui.

Trăieşti într-o familie, într-o societate, într-o lume. Te leagă de familia ta acel inefabil glas al sângelui, pe care nu-l poţi renega şi care se răzbună prin suferinţa ta, atunci când îl trădezi. Trăieşti în mijlocul neamului tău, pe care îl simţi ca pe o entitate metafizică; nu ca pe o grupare de indivizi izolaţi, ci ca pe un suflet imens şi unic, în care tu eşti totul şi totul trăieşte prin tine. Exişti într-o lume cu bucuriile şi durerile ei şi vibrezi la aceste bucurii şi dureri, fiindcă este ceva în tine care te leagă şi te unifică inextricabil cu toţi semenii tăi.

Unde este atunci Biserica lui Hristos, la care eşti chemat?

Descoperire: mormânt anglo-saxon al unei tinere creştine din secolul al 7-lea

Descoperire: mormânt anglo-saxon al unei tinere creştine din secolul al 7-lea

Cercetătorii au descoperit mormântul unei tinere de 16 ani, îmbrăcată în veşminte de preţ, odihnindu-se pe un pat ornamental.

Se crede astfel că era o nobilă. Este un mister deocamdată cum a murit tânăra nobilă creştină, însă la deshumare, arheologii au găsit-o purtând la gât o cruce de aur, ceea ce confirmă religia ei creştină.

Mormântul vechi de 1400 de ani este bine păstrat şi a fost descoperit de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cambridge, care l-au descris ca fiind “uimitor”.

Situl funerar este la Trumpington Meadows, un sat de lângă Cambridge, şi arată rădăcinile creştine ale anglo-saxonilor din veacul al 7-lea. Mormântul datează din perioada imediat următoare a trimiterii unui călugăr roman, Sf. Augustin, de către Papa Grigorie cel Mare, să convertească pe englezi (595).

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ÎL PUNE LA PUNCT PE „ARHIEPISCOPUL” CATOLICILOR DIN INSULELE GRECEŞTI

 CITIŢI ŞI: VIDEO CU “ANATEMELE” MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU. Printre cei daţi anatemei: papa Benedict al 16-lea, rabinii, musulmanii, iehoviştii şi … ECUMENIŞTII!!! (DUMINICA ORTODOXIEI 2012) – UPDATE CU TRANSCRIPTUL FILMULUI

ARHIEPISCOPUL CATOLIC DIN GRECIA DESPRE ANATEMELE MITROPOLITULUI DE PIREU

În Pireu, 16 martie 2012

COMUNICAT

 

          Excelenţa sa, Arhiepiscopul romano-catolicilor din insulele Tinos, Naxos şi Egheos, kyr Nicolae, în data de 12.03.2012 a emis ,,o scrisoare deschisă către orice om bine intenţionat”, aşa cum o intitulează, prin care ne critică în mod politicos nu pentru argumentele teologice, după cum s-ar aştepta cineva, ci cu abordări sentimentaliste, angajându-se într-un discurs de iubirism şi încercând să justifice [întemeieze] ecumenismul sincretist, în practică, prin cuvinte umflate şi politicoase, care ,,gâdilă” urechile ascultătorilor, dar care constituie abateri colosale de la adevăr.

 

          Este clar că cercurile ecumeniste ciopârţesc [mutilează] cuvintele Domnului din Rugăciunea Arhierească din capitolul 17 al Evangheliei după Ioan, versetele 21-25, ,,ca toţi să fie una”, trecând sub tăcere în mod fraudulos întreaga recomandare a Domnului, ca şi următoarele versete cu acelaşi înţeles [din acelaşi context], pe care Mântuitorul lumii le adresează Tatălui Său, ,,Începătorul luminilor”, zicând: ,,Nu doar pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei care vor crede prin cuvântul lor în Mine, ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, ca şi ei întru Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi Eu slava pe care Mi-ai dat-o Mie le-am dat-o lor, ca să fie una după cum Noi una suntem, Eu în ei şi Tu în Mine, ca să fie desăvârşiţi întru unime, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei după cum M-ai iubit pe Mine. Părinte, pe care Mi i-ai dat Mie, vreau ca unde voi fi Eu să fie şi ei împreună cu Mine, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că M-ai iubit înainte de întemeierea lumii”.

 

          Trec sub tăcere şi ascund cuvintele Domnului de mai sus, izolând din ele patru cuvinte, ca să-şi justifice kakodoxia [reaua-slăvire, erezia] lor, iar prin aceasta falsificarea [măsluirea] credinţei adevărate, pentru că Domnul Bisericii se roagă pentru unitatea copiilor Lui, însă după modelul modului de existenţă treimic al Dumnezeului celui veşnic; adică întru adevăr, prin perihoreză şi credincioşie, dar în mod sigur nu prin erezie, denaturând Revelaţia Dumnezeiască, prin înşelare şi prin diminuarea celor dogmatizate de către Preasfântul Duh.

 

DUMINICA ÎNCHINĂRII CRUCII ÎN CAIRO (PHOTO, GREEK) – Κυριακή της Σταυροπροσκυνήσεως στο Καϊρο

Κυριακή της Σταυροπροσκυνήσεως στο Καϊρο

Την Παρασκευή, 16η Μαρτίου ε.ε. η ΑΘΜ ο Πάπας και Πατριάρχης Αλεξανδρείας και πάσης Αφρικής κ.κ.Θεόδωρος Β’ χοροστάτησε κατά την Ακολουθία της Γ΄ Στάσεως των Χαιρετισμών προς την Υπεραγία Θεοτόκο, στο κοινοτικό Ιερό Παρεκκλήσιο των Εκπαιδευτηρίων της Ελληνικής Κοινότητας Καΐρου, που είναι αφιερωμένο στην μνήμη των Εισοδίων της Θεοτόκου, συμπαραστατούμενος υπό του Πατριαρχικού Επιτρόπου Καΐρου, Θεοφ. Επισκόπου Νιτρίας κ. Νικοδήμου, παρουσία του Γενικού Προξένου της Ελλάδας στο Κάιρο κ. Ιωάννη Χατζαντωνάκη, του Προέδρου της Ελληνικής Κοινότητας Καΐρου κ. Χρήστου Καβαλή, του Προέδρου των Αραβοφώνων κ. Ρομπέρ Χόσνι, της Αρχόντισσας των Εκκλησιών κας Στέλλας Κυριάζη και πλήθους κόσμου.

Conferinţa Părintelui Melchisedec Ungureanu: „OBIŞNUINŢA OMULUI CU DUHUL SFÂNT” (UPDATE CU TRANSCRIPTUL)

*

ASCULTAŢI AICI:  http://prediciaudio.wordpress.com/2012/03/19/conferinta-ascor-bucuresti-cu-staretul-manastirii-lupsa-protos-melchisedec-obisnuinta-omului-cu-duhul-sfant-18-martie-2012-audio/ 

 *

OBIŞNUINŢA OMULUI CU DUHUL SFÂNT

 

PROTOSINGHEL MELCHISEDEC UNGUREANU,

STAREŢUL MĂNĂSTIRII LUPŞA – ALBA

18 martie 2012

 

            Am început cu rugăciunea către Duhul Sfânt: „Împărate ceresc…” şi cer Domnului ca el să ne dea cuvânt în seara aceasta, cuvânt de folos, cuvânt mângâietor cum ştie numai Duhul Sfânt să mângâie sufletul omului.

            Trebuie să vă mărturisesc dintru bun început că eu nu sunt conferenţiar, nu prea ştiu să vorbesc, să ţin conferinţe şi, de când am primit oarecum gândul acesta, al Părintelui Vasile, ca o provocare „Obişnuinţa omului cu Duhul Sfânt”, am încercat să mă gândesc mai mult la titlul temei. Şi mi s-a născut o serie de întrebări în suflet şi m-am văzut neputincios la a putea da eu răspuns la întrebările care mi s-au născut în suflet. Tema este mare, este generoasă  şi provocatoare pe de-o parte, şi pe de altă parte, fiind şi neajunsul meu şi nevrednicia de-a vorbi despre obişnuinţa omului cu Duhul Sfânt.

ULTIMUL MESAJ AL PATRIARHULUI DANIEL ÎN LUMINA DREPTEI-SLĂVIRI

“Mesajul de condoleanţe [şi plin de erezii] al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la vestea trecerii din lumea acesta a Papei Shenouda III, Patriarhul Bisericii Ortodoxe [de fapt, Eretice Monofizite] Copte:

 

Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit BISHOY,

Secretarul General al Sfântului Sinod [Există Sfânt Sinod în afara Ortodoxiei? De ce Patriarhul Daniel numeşte “sfinte” sinoadele copţilor, care sunt monofiziţi şi anticalcedonieni? Şi de ce copţii nu numesc “Sfinte” Sinoadele Ecumenice al IV-lea (de la Calcedon, 451), al V-lea (de la Constantinopol, 553), al VI-lea (de la Constantinopol, 680- 681 şi 691-692) şi al VII-lea (de la Niceea, 787)???]

Patriarhia Ortodoxă Coptă [monofizismul lor – chiar severian şi dioscorian, adică moderat – se numeşte “ortodox”, Preafericite? Adică “dreaptă-slăvire”?]

 

Înaltpreasfinția Voastră, [Poate fi numit un eterodox, nici măcar botezat, “Înaltpreasfinţit”? Dacă da, înseamnă că eu, creştin ortodox botezat, spovedit regulat şi împărtăşit cu “Sfintele sfinţilor” mă pot numi fără niciun complex chiar “Preafericit” şi “Sanctitate”, nu?]

Cu profundă tristeţe creştinească [Şi de ce ar fi atât de profundă, dacă credem şi mărturisim “viaţa de după moarte a sufletului” şi “învierea morţilor”? Ori credeţi că s-a dus în iad?!] am aflat despre trecerea din această lume, în data de 17 martie 2012, după o boală îndelungată, a venerabilului Papă şi Patriarh Shenouda III, Întâistătătorul Bisericii Copte, un prieten drag al Bisericii Ortodoxe Române. [Şi eu fac parte din BOR şi n-am fost prieten cu Shenuda. Şi nu-mi pare rău. Dacă patriarhul l-a avut “prieten drag”, să-l numească prieten personal şi să nu abuzeze în mod papistaş de funcţia sa, încercând să pună semnul egal între el şi BOR. Numai papii au spus “La Chiesa suono io” – “Biserica sunt eu!!]

 

Mărturia lui spirituală şi efortul binecunoscut la nivel mondial în promovarea unor relaţii mai strânse între creştinii aparținând diferitelor tradiţii [Sigur, Ortodoxia Sfinţilor Părinţi e doar una din aceste tradiţii, egală cu celelalte, nu? Ar trebui să înţelegem că toate tradiţiile creştine sunt căi ce duc la acelaşi Hristos, nu? Cam largă uşa şi întinsă calea… Deci, ecumenismul sincretist e la el acasă pe “Colina Bucuriei”, dacă nu liturgic, cel puţin ideologic şi diplomatic] vor rămâne în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut ca un exemplu viu [de negare a Sinoadelor IV – VII Ecumenice şi de încăpăţânare în monofizism?] şi un imbold mereu actual al misiunii noastre în proclamarea permanentă a Iubirii lui Hristos [zic ecumeniştii cuvântul “iubire” şi le curg balele din gură – vorba mitropolitului Augustin de Florina. Iubire fără Adevăr nu există!]  pentru întreaga omenire.

 

În aceste momente de tristete, în numele ierarhilor, clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române [Asta-i prea de tot: Cine te-a mandatat să-mi reprezinţi sentimentele faţă de Shenuda! Scuze publice pentru asta, Preafericite! Eu am o altă durere: că 10 milioane de copţi din Egipt au fost fanatizaţi de Shenuda să se încăpăţâneze să rămână monofiziţi şi anticalcedonieni, iar astăzi, 19 martie 2012, trei din ei au murit şi alte zeci au fost grav răniţi, călcându-se în picioare, ca să-l vadă pe Shenuda], ne exprimăm solidaritatea noastră cu Biserica Ortodoxă Coptă [iar monofizismul e numit Ortodoxie?] şi ne rugăm Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos să dăruiască sufletului răposatului Papă şi Patriarh Shenouda III odihnă în pace, în lăcașurile cereşti. [Preafericite, deschide “Limonariul”  – unul din monumentele Tradiţiei cu “T”, expresie a Revelaţiei dumnezeieşti, şi vei descoperi că Dioscor, patriarhul monofizit al Alexandriei, deci predecesorul lui Shenuda, a fost văzut în chinurile iadului pentru monofizismul său moderat şi nu “în lăcaşurile cereşti”! Apoi, Sinodiconul Ortodoxiei – citit de patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea în faţa Sfântului Mormânt, în prezenţa şi gălăgia “religioasă” a monofiziţilor, aici https://acvila30.wordpress.com/2012/03/15/duminica-ortodoxiei-in-patriarhia-ierusalimului/ , a se asculta indeosebi anatematisma de la minutul 00:59.10 şi de mitropolitul Serafim de Pireu, aici https://acvila30.wordpress.com/2012/03/12/video-cu-anatemele-mitropolitului-serafim-de-pireu-printre-cei-dati-anatemei-papa-benedict-al-16-lea-rabinii-musulmanii-iehovistii-si-ecumenistii-duminica-ortodoxiei-2012-δ/ şi nu numai de ei – Veşnică să fie pomenirea acestui act liturgic al lor şi poate îşi va face loc şi în Catedrala Patriarhală la anul şi la mulţi ani! – conţine şi această anatematismă:  “Lui Iacov Armeanul – Zanzalo, lui Dioscor, Patriarhul Alexandriei şi lui Sever, Patriarhul Antiohiei, necredincioşilor, împreună şi lui Serghie, Pavel şi Pir, cei de un gând cu ei, împreună şi lui Serghie, ucenicul lui Lykopetru, anatema! Tuturor eutihienilor şi monoteliţilor şi iacobiţilor şi tuturor ereticilor, anatema!”]  

 

Veșnica lui pomenire! [De ce vozglăsuiţi eretic? Ereticii se pomenesc în veşnicie doar cu “Anatema!”, Preafericite, “Veşnica pomenire!” fiind rezervată doar împăraţilor, patriarhilor, Sfinţilor Părinţi şi Dascăli ortodocşi şi creştinilor mărturisitori, care au trăit şi au adormit întru dreapta-slăvire (Ortodoxie)!]

 

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”

 

În încheiere, întrebăm – probabil retoric:

Dacă nu era rătăcirea de la Chambesy, ar fi avut vreodată copţii, armenii, iacobiţii, ethiopienii şi nestorienii curajul să se numească pe sine „ortodocşi”?

Va veni odată o zi cînd ierarhii se vor întoarce la hotărîrile dogmatice şi la canoanele Bisericii Ortodoxe, ale Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi? Pentru că această scrisoare de apostazie arată că preşedintele Sinodului BOR nu are nimic în comun cu ultimele 4 Sfinte Sinoade Ecumenice.

Şi ca să nu fim acuzaţi cîtuşi de puţin de orice fel de răutate, am pune şi această întrebare: Oare ce comentarii ar fi făcut Sfîntul Maxim Mărturisitorul sau Sfîntul Ioan Damaschin la această scrisoare?

Comment https://acvila30.wordpress.com/, sublinierile şi parantezele ne aparţin, sursa: http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/mesajul_de_condoleane_al_patriarhului_romaniei_la_trecerea_la_domnul_a_papei_shenouda_iii_patriarhul_bisericii_ortodoxe_copte_8804.html

 

19 martie: VIRGIL MAXIM, LUPTĂTORUL PENTRU ÎNVIEREA NEAMULUI SĂU (15 ani de la trecerea lui în veşnicie)

VIRGIL MAXIM, LUPTĂTORUL PENTRU ÎNVIEREA NEAMULUI SĂU

* 

Gafencu a mai avut și alți doi prieteni de care era nedespărțit, dar ale căror nume, oricât le caut în memorie, acum îmi scapă. Da! Iată unul: Virgil Maxim, elev de clasa a VIII-a. Frumos, bine dezvoltat, mai înalt ca Mazăre și Naidim, fața prosperă, meditativ, prin inteligență, bun simț și prin ținuta lui stârnea admirația tuturor.

(Pr. Nicolae Grebenea – Aminitiri din întuneric, pag. 214)

Autor: Liviu Brânzaș

Mai multe articole despre Martirul Virgil Maxim: Cu noi este Dumnezeu, Arestarea lui Virgil Maxim – 1 Noiembrie 1942 , Închisoarea Ploieşti, Procesul, Expedierea la Aiud, În coloniile de muncă – Unirea, Ciuguzel, Galda de Jos, Mijlocirea întoarcerii unui sectant la dreapta credință, Desfiinţarea coloniei. Reîntoarcerea în închisoare, Matur(itate)a spirituală,  Căsătoria lui Virgil Maxim, Bacalaureat şi elev până la 50 de ani, Visul – moartea soției

Cel mai important pentru mine, dintre noii veniţi, este Virgil Maxim. Este un tânăr prahovean care a fost întemniţat în 1942 şi a rămas în închisoare până în zilele noastre. Tot din această categorie excepţională este şi Nicolaescu, un tânăr muncitor arestat din 1941.

Virgil Maxim este unul din cei mai cunoscuţi deţinuţi din închisori. Este din categoria celor pentru care închisoarea aceasta nesfârşită a devenit mediu de înălţare pe cele mai înalte culmi de trăire religioasă. Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu, Anghel Papacioc, Ion Ianolide, Alexandru Virgil Ioanid, Marin Naidim, Virgil Maxim şi mulţi alţii ca ei s-au adâncit atât de mult în trăirea mistică, încât păreau nişte monahi. Dacă ar veni acum libertatea propriu-zisă pentru noi, România ar fi asaltată pe plan spiritual de aceşti tineri de elită care ar porni o ofensivă de regenerare morală a societăţii româneşti. Când va veni însă libertatea în mod real, unii dintre ei vor fi morţi în închisoare, iar alţii vor ieşi din comunism cu resursele vitale epuizate, bătrâni sau pe patul morţii, libertatea fiind pentru ei aproape inutilă. În timp ce un Alexandru Virgil Ioanid va fi cenzurat de însăşi presa pretins democratică şi va muri în anonimat, foştii conducători ai U.T.C.-ului, cu studiile la Moscova, sau fiii lor, vor ajunge în fruntea principalelor instituţii ale statului şi vor fi adulaţi de gloatele cuprinse de un delirium tremens politic greu de înţeles şi calificat.

Virgil Maxim are un program spiritual foarte intens. În plus, este preocupat să-i înlocuiască pe alţi camarazi la muncile din celulă socotite mai grele sau degradante. Prietenia cu Virgil este pentru mine deosebit de benefică pe plan spiritual. El a acumulat în anii de închisoare din timpul lui Antonescu o cultură teologică foarte solidă. Cunoaşte scrierile Sfinţilor Părinţi, cum nu am întâlnit pe nimeni până acum. Ne plimbăm ore în şir pe “stradela principală” a celulei (spaţiul longitudinal dintre paturi, pe axa uşă-fereastră) şi ne adâncim în lumea adevărurilor şi faptelor creştine. Cel mai exact portret al lui Virgil Maxim nu poate fi decât ceea ce am scris în “Cuvânt înainte” la volumul lui de “Poeme isihaste”, publicat după decembrie ’89. Iată câteva fragmente:

Când l-am cunoscut la închisoarea Gherla, Virgil Maxim executase deja 13 ani de temniţă grea şi mai avea în faţă multă suferinţă de îndurat. Toată tinereţea lui a fost o purtare a crucii pe o Golgotă ce părea fără sfârşit. Celula închisorii a fost pentru el o veritabilă chilie de mânăstire, în care sufletul său, aspirând spre culmi, s-a transfigurat în duhul lui Hristos. Datorită condiţiilor istorice, acest om cu o puternică vocaţie mistică şi teologică a rămas un laic. În alte circumstanţe ar fi devenit cu siguranţă – un mare sacerdot. Puţini sunt astăzi în România cei care să aibă dreptul moral de a vorbi poporului român – şi îndeosebi tineretului – ca acest luptător pentru învierea neamului său. Poezia care se trimite acum publicului românesc este o mărturisire de credinţă, scrisă pe zidurile închisorii cu sângele tinereţii sale. Sufletele tinere, însetate de adevăr şi măreţie, se vor purifica şi ilumina prin ea. Cititorule, când te vei împărtăşi din potirul mistic al acestor poeme ale credinţei, poate vei simţi în adâncul sufletului un impuls tainic de a îngenunchea. Nu te sfii s-o faci, căci poezia lui Virgil Maxim este o rugăciune profundă, rostită pe Golgota unei tinereţi martirizate!

După aproximativ trei luni, Virgil va fi dus la Bucureşti spre a fi martor în procesul Ţurcanu.

(Liviu Brânzaș – Raza din catacombă)

*

Cuvânt către Neamul Românesc

de Vigil Maxim

Nu ne-a fost dat să vorbim neamului, în special tineretului acestei ţări, de la catedră. Aşa cum nu le-a fost dat niciunuia dintre marii lui dascăli. Toţi şi Horia şi Iancu şi Tudor şi Eminescu şi Codreanu şi Moţa, au vorbit de pe Cruce. Iar câţiva din cei ce au vorbit de la catedră, au sfârşit tot pe Cruce: Nae Ionescu, N.C. Paulescu, Simion Mehedinţi, Radu Gyr, Noica, Eliade… Toţi au rostit cuvântul iubirii aproapelui ce cuprinde tainic intenţia divină de a salva omul din înşelăciune şi moarte veşnică.

În ajunul duminicii Sfintei Cruci Întâistătătorul Bisericii Ruse a săvârşit privegherea la catedrala Hristos Mântuitorul (2012)

În ajunul duminicii Sfintei Cruci Întâistătătorul Bisericii Ruse a săvârşit privegherea la catedrala Hristos Mântuitorul
Pe 17 martie, în ajunul duminicii a 3-a din Postul Mare, a Sfintei Cruci, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a săvârşit la catedrala Hristos Mântuitorul slujba de priveghere cu scoaterea Sfintei şi de Viaţă dătătoarei Cruci a Domnului.

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 22-A A POSTULUI MARE!

SEDELNE

Să ne închinăm credincioşii precinstitului lemn pe care S-a înălţat Făcătorul tuturor; că stă înainte sfinţind pe cei ce se apropie de dânsul cu sufletul şi cu trupul, curăţind întinăciunea păcatului celor ce postesc cu credinţă şi laudă pururea pe Hristos, pe Unul făcătorul de bine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Cuvântul Tatălui pe pământ S-a pogorât şi îngerul luminii a strigat către Născătoarea de Dumnezeu. Bucură-te, binecuvântată, ceea ce ai păzit tu singură cămara, zămislind întru tine pe Dumnezeu şi Domnul cel mai înainte de veci, ca să mântuiască din rătăcire neamul omenesc ca Dumnezeu?

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. HRISANT ŞI DARIA – 19 februarie / Απολυτίκιο Αγ. Χρύσανθου και Δαρείας – 19 ΜΑΡΤΙΟΥ (Greek, Romanian, English)

Απολυτίκιο Αγ. Χρύσανθου και Δαρείας –

19 ΜΑΡΤΙΟΥ

Un bărbat oarecare vestit de neam domnesc şi boieresc, cu numele Polemie, din cetatea Alexandriei, împreună cu fiul său Hrisant s-a dus la Roma şi a fost primit de boieri cu cinste, iar de către împărat s-a cinstit cu locul de senator. Acela pe unul născut fiul său, Hrisant, sîrguindu-se să-l înveţe toate cărţile, l-a dat la învăţătura filosofiei. Iar cîtă înţelepciune avea tînărul, vor arăta lucrurile lui cele din urmă. Pentru că, după ce a cercat cu pricepere toată Sfînta Scriptură, citind cu luare aminte Sfînta Evanghelie şi cărţile Apostolilor şi cugetînd la dînsele, grăia către sine: „Ţi se cădea ţie, Hrisante, să citeşti scripturile păgînilor, cele pline de întuneric, pînă ce nu cunoşteai lumina adevărului, pe care aflînd-o, ţine-te numai de ea, căci nu este înţelept să te întorci iarăşi din lumină la întuneric.

Căci îţi vei pierde ostenelile pe care le-ai suferit la învăţătură, dacă vei lepăda roadele ostenelilor. Iar roadele ostenelilor, de la Dumnezeu se dau celor ce le cer, pentru că aşa porunceşte Dumnezeu: Căutaţi şi veţi afla. Iar dacă ceea ce ai căutat şi ai aflat vei voi să laşi, te vei asemăna oamenilor fără de minte şi nerecunoscători. Ţine-te tare de ceea ce cu toată mintea se cade să te ţii, adică de Dumnezeu, ca să nu cazi în paguba cea mare cînd te vei lipsi de bunăvoie de binele căutat prin atîtea osteneli. Ai aflat aur şi argint, ai aflat piatră scumpă, căci ce ai căutat să afli, aceea ai aflat, ca să moşteneşti cele aflate. Deci, fereşte-te ca să nu se ia de la tine acea comoară aflată!”