Απολυτίκιο Αγ. Δαλματίου, Ισαακίου – 03 ΑΥΓΟΥΣΤΟΥ / TROPARUL ŞI VIAŢA SF. DALMAT, FAUST ŞI ISAACHIE – 3 august (GREEK, ROMANIAN, ENGLISH)

Απολυτίκιο Αγ. Δαλματίου, Ισαακίου – 03 ΑΥΓΟΥΣΤΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. DALMAT, FAUST ŞI ISAACHIE

 3 august

Pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri: Dalmat, Faust si Isaachie (Isaac).

Viaţa cea plăcută lui Dumnezeu a Cuviosului Isachie şi rîvna lui cea mare pentru buna credinţă, prin care a mustrat pe răucredinciosul împărat Valent, proorocindu-i pieirea lui, cum şi fericitul sfîrşit al acestui cuvios, s-a scris din destul la 30 mai. Cel ce voieşte să o afle, să citească acolo.

Cuviosul Dalmat, fiind în viaţă mirenească, a fost mai întîi ostaş în împărăţia lui Teodosie cel Mare, de care era foarte cinstit. Apoi, pentru Dumnezeu, a defăimat toate cele lumeşti şi, lăsîndu-şi femeia şi copiii, a luat cu dînsul numai pe un fiu al său cu numele Faust şi s-a dus la Cuviosul Isachie, care avea mînăstire în cetatea dinaintea Constantinopolului. El a fost tuns de dînsul în rînduiala monahicească împreună cu fiul său, şi trăiau amîndoi cu dumnezeiască plăcere, nevoindu-se în pustniceştile osteneli. Dar, după ce Cuviosul Isachie a ajuns la adînci bătrîneţi şi se apropia de sfîrşit, a chemat pe fraţi şi, învăţîndu-i despre mîntuire, le-a pus egumen în locul său pe Cuviosul Dalmat, după al cărui nume mai pe urmă s-a numit şi mînăstirea aceea „a lui Dalmat”.

Cuviosul Dalmat a fost hirotonit preot de către Atic, patriarhul Constantinopolului. El a postit atît de mult, încît petrecea fără hrană pînă la patruzeci de zile, biruind astfel, prin post şi rugăciuni, puterea diavolului. El s-a nevoit încă şi asupra diavolilor celor văzuţi, adică asupra ereticilor nestorieni care huleau pe Preasfînta Fecioară Maria, Maica Domnului, şi a fost mare ajutător Sfinţilor Părinţi la al treilea Sinod ecumenic, care s-a ţinut în Efes, în timpul împăratului Teodosie cel Mic. Cuviosul era foarte iubit de împărat şi de sfinţii părinţi care l-au pus arhimandrit în Mînăstirea Dalmatului. Plăcînd el lui Dumnezeu desăvîrşit, s-a mutat la Dînsul la adînci bătrîneţi. De asemenea şi fiul lui, Cuviosul Faust, străbătînd prin toată dumnezeiasca plăcere şi prin toată nevoinţa monahicească şi sfîrşind bine alergarea pustnicească, s-a mutat la veşnicile locaşuri şi s-a numărat cu cuvioşii părinţi în viaţa cea fără de moarte.

 

Ὁ Δαλμάτιος ἦταν στρατιώτης, γρήγορα ὅμως τὴν θεοσεβὴ ψυχή του κυρίευσε ἡ ἐπιθυμία νὰ ἀφοσιωθεῖ στὸν Κύριο καὶ Δημιουργό του. Ξεκίνησε λοιπὸν, μαζὶ μὲ τὸν γιὸ του Φαῦστο νὰ συναντήσει τὸν μοναχὸ Ἰσαάκιο, ἡ φήμη τοῦ ὁποίου εἶχε φέρει κοντὰ του πολλοὺς ἄνδρες.

Ὁ Δαλμάτιος διακρίθηκε ἀνάμεσα στοὺς ὑπολοίπους μοναχοὺς γιὰτὴν ἀρετή του, τόσο ὥστε ἐξελέγει ἡγούμενος μετὰ τὸν θάνατο τοῦεὐσεβοῦς

 Ἰσαακίου. Μάλιστα γιὰ τὸν ἐνάρετο βίο του ὁ Δαλμάτιοςτιμήθηκε καὶ ἀπὸ τὴν Γ’ Οἰκουμενικὴ Σύνοδο ποὺ συνῆλθε τὸ 431 μ.Χ.στὴν Ἔφεσο, 

στὴν ὁποία οἱ Πατέρες ἀνέδειξαν τὸν Ὅσιοἀρχιμανδρίτη.

Τὸν δρόμο τοῦ Δαλμάτιου, ὁ ὁποῖος τελείωσε τὴν ζωὴ του ἐν εἰρήνῃ,ἀκολούθησε ὁ γιός

 του Φαῦστος, ἀναδεικνύοντας ἑαυτὸν, ἄξιο διάδοχοτοῦ πατέρα του.

Ὅσον ἀφορὰ στὸν Ὅσιο Ἰσαάκιο, ἔμεινε ξακουστὸς γιὰ τὴν στάση, τὴνὁποία ὑπέδειξε ἀπέναντι στὸν αἱρετικὸ αὐτοκράτορα Οὔλη, ὅταναὐτὸς κατὰ

τὴν ἐκστρατεία του ἐνάντια στοὺς Σκύθες συνάντησε τὸνὍσιο. Ὁ Ἰσαάκιος πέθανε σὲ βαθειὰ γεράματα.

Ἀπολυτίκιον. Ἦχος α’. Τῆς ἐρήμου πολίτης.
Τὴν τρίστιχον χορείαν τῶν Ὁσίων τιμήσωμεν, Φαῦστον Ἰσαάκιον ἅμα, καὶ Δαλμάτον τὸν ἔνδοξον· ὡς τρίφωτος λαμπὰς γὰρ ἀρετῶν, σκεδάζουσι τὴν νύκτα τῶν παθῶν, καὶ ταῖς θείαις καταυγάζουσι δωρεαῖς, τοὺς πόθῳ ἀνακράζοντας· δόξα τῷ θαυμαστώσαντι ὑμᾶς, δόξα τῷ μεγαλύναντι, δόξα τῷ ἐνεργοῦντι δι’ ὑμῶν, πᾶσιν ἰάματα.

Κοντάκιον  Ἦχος β’. Τὴν ἐν πρεσβείαις.
Τοὺς ἐν ἀσκήσει ἐκλάμψαντας ὡς φωστῆρας, καὶ τὰς αἱρέσεις ἀνατρέψαντας τῇ πίστει, ὕμνοις Ἰσάκιον εὐφημήσωμεν, σὺν τῷ Δαλμάτῳ Φαῦστον, ὡς τοῦ Χριστοῦ θεράποντας, αὐτὸν δυσωποῦντας ὑπὲρ πάντων ὑμῶν.

Μεγαλυνάριον.
Χαίρετε Πατέρων ἡ κορωνίς, Ἰσάκιε Φαῦστε, καὶ Δαλμάτε οἱ εὐκλεεῖς· βίου γὰρ ἐνθέου, στηλογραφία ὄντες, ὤφθητε Ἐκκλησίας, στῦλοι ἀκλόνητοι.

Saint Dalmatus had served in the army of the holy emperor Theodosius the Great (379-395) and gained his notice. He left the world somewhere between the years 381-383, and went with his son Faustus to the monastery of St Isaac near Constantinople. St Isaac (May 30) tonsured father and son into monasticism, and they both began to lead a strict ascetic life. 

Once during Great Lent St Dalmatus did not eat any food for the forty days. Later he regained his strength and was found worthy of a divine vision. 

When St Isaac was approaching the end of his earthly life, he named St Dalmatus as igumen of the monastery, which later became known as the Dalmatian Monastery. 

St Dalmatus showed himself a zealous proponent of the Orthodox Faith at the Third Ecumenical Council at Ephesus (431), which condemned the heresy of Nestorius. 

After the Council the holy Fathers elevated St Dalmatus as archimandrite of the Dalmatian monastery, where he died at the age of ninety (after 446). 

St Faustus, like his father, was a great ascetic and particularly excelled at fasting. After the death of his father, Faustus became igumen of the monastery.