Prima pagină > Cântările Ortodoxiei > 26 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. PARASCHEVI DIN ROMA (Gr, Ro, En)

26 iulie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. PARASCHEVI DIN ROMA (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο της Αγ. Παρασκευής – 26 ΙΟΥΛΙΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. PARASCHEVA DIN ROMA

26 iulie 

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Parascheva din Roma.

Parascheva din Roma

Sfînta Parascheva, cuvioasa muceniţă a lui Hristos, s-a născut într-un sat din cele ce erau în hotarele Romei celei vechi, din părinţi creştini cu numele Agaton şi Politeia. Aceştia păzeau poruncile Domnului fără pregetare, dar n-aveau copii. Ei se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să le dea copii. Ziditorul şi Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultîndu-le rugăciunea, le-a dăruit pe această fiică, care s-a născut în ziua a şasea a săptămînii, numind-o în Sfîntul Botez, Parascheva, după numele zilei în care se născuse, fiindcă ziua a şasea la greci se numeşte Parascheva, adică Vineri. După ce a fost înţărcată din tînără vîrstă, a fost dăruită lui Dumnezeu. Sfînta Parascheva a fost învăţată de maica sa toate tainele credinţei creştineşti şi ea se îndeletnicea de-a pururea şi necontenit cu rugăciunea în biserică şi, învăţînd Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele cărţi.

După moartea părinţilor ei, a împărţit la săraci toate averile ce-i rămăseseră. Apoi, tunzîndu-se şi îmbrăcîndu-se în schima monahală, a ieşit, propovăduind numele adevăratului Dumnezeu şi al Domnului nostru Iisus Hristos, întorcînd pe mulţi din elini la cunoştinţa lui Dumnezeu. În vremile acelea, împărăţind în Roma Antonin, nişte iudei au pîrît-o către dînsul, zicînd: „Împărate, o femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovăduieşte pe Iisus, Fiul Mariei, pe care părinţii noştri L-au pironit pe cruce”.

Împăratul, auzind acestea, a poruncit s-o aducă înaintea lui. Cînd a văzut-o, s-a minunat de priceperea şi frumuseţea ei. Apoi a zis către dînsa: „Dacă te vei pleca mie şi vei jertfi zeilor, te vei face moştenitoare a multor daruri, iar dacă nu te vei pleca, te voi da la cumplite chinuri”. Sfînta Parascheva i-a răspuns: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos şi al Dumnezeului meu, ci să piară zeii care n-au făcut cerul şi pămîntul”. Atunci împăratul, aprinzîndu-se de mînie, a poruncit să pună pe capul ei un coif de fier, înroşit în foc. Acest lucru făcîndu-se, ea s-a păzit nevătămată cu dumnezeiască rouă. Deci, pentru o minune ca aceasta, mulţi au crezut în Hristos.

După aceasta, a poruncit să o arunce pe dînsa într-o căldare de aramă plină cu smoală şi cu untdelemn fierbinte. Făcîndu-se acest lucru, sfînta se vedea stînd în mijlocul căldării răcorindu-se; iar împăratul, văzînd-o pe dînsa astfel, a zis: „O, Paraschevo, stropeşte-mă şi pe mine cu smoală din căldare, ca să cunosc cu adevărat, dacă smoala şi untdelemnul sînt fierbinţi”. Atunci sfînta, umplîndu-şi mîinile sale cu smoală şi untdelemn, a aruncat-o în obrazul împăratului, care, îndată fiind lovit în luminile ochilor, a orbit şi a strigat cu glas mare, zicînd: „Miluieşte-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, şi dă-mi mie lumină ochilor mei; că atunci voi crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduieşti tu!” Sfînta făcînd rugăciune către Dumnezeu, îndată împăratul Antonin a văzut şi împreună cu toţi din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezîndu-se în numele Preasfintei Treimi.

Sfînta Parascheva, plecînd de acolo, s-a dus prin alte cetăţi şi sate, propovăduind numele Domnului nostru Iisus Hristos. Intrînd într-o cetate, în care era ighemon un oarecare cu numele Asclipie, a propovăduit pe Hristos, adevăratul Dumnezeu. Deci, sfînta a fost adusă înaintea lui şi, chemînd numele Mîntuitorului Hristos, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi a mărturisit că este creştină şi propovăduieşte pe Hristos, Dumnezeul cerului şi al pămîntului.

Ighemonul, înştiinţîndu-se despre aceasta, a dat-o pe dînsa unui balaur înfricoşat, care avea culcuşul într-un loc în afara cetăţii şi căruia îi dădeau spre mîncare, după obicei, pe cei osîndiţi la moarte.

După ce sfînta a fost adusă în locul acela, balaurul, văzînd-o pe dînsa, a şuierat foarte tare şi, deschizîndu-şi gura, a scos foarte mult fum. Iar sfînta, stînd aproape de fiară, a zis: „O, fiară, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu şi pieirea”. Apoi, suflînd asupra acelui balaur şi făcînd semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a şuierat tare şi s-a crăpat în două, făcîndu-se nevăzută. Atunci ighemonul şi toţi cei împreună cu dînsul, văzînd acest lucru, au crezut în Dumnezeu. Sfînta, intrînd iarăşi în cetate, a propovăduit pretutindeni şi pe mulţi a întors la adevărata cunoştinţă de Dumnezeu.

După aceasta, Sfînta Parascheva a intrat în altă cetate, în care era stăpînitor un ighemon cu numele Tarasie, care, înştiinţîndu-se despre dînsa, a adus-o înaintea divanului său. Deci, fiind întrebată de dînsul despre adevărata credinţă, a spus că este creştină şi a mărturisit pe Hristos, adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a pus înainte o căldare de aramă plină cu untdelemn, smoală şi plumb; apoi a făcut foc dedesubt şi, înfierbîntîndu-se tare, pe cînd clocotea, a poruncit să fie aruncată sfînta într-însa. Dar, prin venirea unui dumnezeiesc înger, focul stingîndu-se, căldarea s-a răcit şi sfînta a rămas nevătămată. Multe şi felurite munci aducînd tiranul asupra sfintei, nu a putut să clintească credinţa ei cea tare. Mai pe urmă i s-a tăiat capul cu sabia. După ce s-a făcut acest lucru, sufletul ei a mers la locaşurile cele veşnice.

 

Ἡ Ἁγία Ὁσιομάρτυς Παρασκευή, καταγόταν ἀπὸ τὴν Ρώμη, οἱ δὲ γονεῖς της Ἀγάθων καὶ Πολιτεία ἦταν χριστιανοί.

Ἐπειδὴ ὅμως ἦταν ἄτεκνοι παρακαλοῦσαν τὸν Θεὸ νὰ τοὺς χαρίσειἕνα παιδί. Πράγματι ὁ Θεὸς τοὺς ἄκουσε καὶ τοὺς χάρισε ἕνα παιδί. Καὶ ἐπειδὴ ὅταν γεννήθηκε ἦταν ἡ ἕκτη ἡμέρα τῆς ἑβδομάδος, τὴν ὀνόμασαν Παρασκευὴ καὶ ἀπὸ μικρὴ τὴν ἀφιέρωσαν στὸν Θεό. Ἡ Παρασκευή, ἔλαβε τὴν χριστιανικὴ μόρφωση ἀπὸ τὴν μητέρα της καὶ μάλιστα μελετοῦσε συνέχεια τὰ ἱερὰ γράμματα καὶ προσευχόταν πολλὲς ὧρες στὴν ἐκκλησία.

Μετὰ τὸν θάνατο τῶν δικῶν της μοίρασε ὅλα της τὰ ὑπάρχοντα στοὺς φτωχοὺς καὶ ἔγινε μοναχή. Ἔμεινε ἐκεῖ ἀρκετὸ χρονικὸ διάστημα καὶ μετὰ λαμβάνοντας τὴν εὐχὴ τῆς ἡγουμένης βγῆκε ἔξω στὸν κόσμο καὶ κήρυττε τὸν Χριστὸ προσελκύοντας πολὺ κόσμο στὸν χριστιανισμό.

Γιὰ ὅλα αὐτὰ ὁδηγήθηκε στὸν βασιλιὰ Ἀντωνῖνο ὁ ὁποῖος θαμπωμένος ἀπὸ τὴν ὀμορφιά της καὶ τὴν σύνεσή της προσπάθησε νὰ τὴν πείσει νὰ θυσιάσει στὰ εἴδωλα καὶ θὰ τῆς ἔδινε ὅτι ἤθελε.
Ἡ Ἁγία ὅμως ἀρνήθηκε καὶ τότε διέταξε νὰ ἀρχίσουν τὰ βασανιστήρια. Μάλιστα τὴν ἔβαλαν μέσα σὲ ἕνα θερμασμένο λέβητα γεμάτο πίσσα καὶ λάδι. Μόλις ἔγινε αὐτὸ ἡ Ἁγία φαινόταν νὰ δροσίζεται μέσα σ’ αὐτὸ καὶ ὁ Ἀντωνῖνος ἐξοργισμένος ἔδωσε ἐντολὴ νὰ θανατωθεῖ, περνώντας καὶ αὐτὴ στὴν μεγάλη χορεία τῶν μαρτύρων τῆς ἐκκλησίας μας.

Ἀπολυτίκιο. Ἦχος α’.
Τὴν σπουδήν σου τῇ κλήσει κατάλληλον, ἐργασάμενη φερώνυμε, τὴν ὁμώνυμόν σου πίστιν, εἰς κατοικίαν κεκλήρωσαι, Παρασκευὴ Ἀθληφόρε· ὅθεν προχέεις ἰάματα, καὶ πρεσβεύεις ὑπὲρ τῶν ψυχῶν ἡμῶν.

Κοντάκιον  Ἦχος δ’. Ἐπεφάνης σήμερον.

Τῇ Ἀθληφόρῳ οἱ πιστοὶ τὸν ὑμνητήριον

Παρασκευῇ δεῦτε συμφώνως ἀναμέλψωμεν·

Ἀπαστράπτει γὰρ τοῖς θαύμασιν ἐν τῷ κόσμῳ

Ἀπελαύνουσα τῆς πλάνης τὴν σκοτόμαιναν

Καὶ παρέχουσα πιστοῖς τὴν χάριν ἄφθονον
Τοῖς κραυγάζουσι, χαίροι Μάρτυς πολύαθλε.

Μεγαλυνάριον.
Χαίροις Ἐκκλησίας ἡ λαμπηδών, καὶ τῶν ἰαμάτων, πολυχεύμων ὄντως κρουνός· χαίροις προστασία, καὶ σεπτὴ οὐρανία, Παρασκευὴ θεόφρον, τῶν εὐφημούντων σε.

Holy Virgin Martyr Paraskeva of Rome was the only daughter of Christian parents, Agathon and Politia, and from her early years she dedicated herself to God. She spent much of her time in prayer and the study of the Holy Scriptures. After the death of her parents St Paraskeva distributed all of her inheritance to the poor, and consecrated her virginity to Christ. Emulating the holy Apostles, she began to preach to the pagans about Christ, converting many to Christianity. 

She was arrested during the reign of Antoninus Pius (138-161) because she refused to worship the idols. She was brought to trial and fearlessly confessed herself a Christian. Neither enticements of honors and material possessions, nor threats of torture and death shook the firmness of the saint nor turned her from Christ. She was given over to beastly tortures. They put a red-hot helmet on her head and threw her in a cauldron filled with boiling oil and pitch. By the power of God the holy martyr remained unharmed. When the emperor peered into the cauldron, St Paraskeva threw a drop of the hot liquid in his face, and he was burned. The emperor began to ask her for help, and the holy martyr healed him. After this the emperor set her free. 

Traveling from one place to another to preach the Gospel, St Paraskeva arrived in a city where the governor was named Asclepius. Here again they tried the saint and sentenced her to death. They took her to an immense serpent living in a cave, so that it would devour her. But St Paraskeva made the Sign of the Cross over the snake and it died. Asclepius and the citizens witnessed this miracle and believed in Christ. She was set free, and continued her preaching. In a city where the governor was a certain Tarasius, St Paraskeva endured fierce tortures and was beheaded in the year 140. 

Many miracles took place at the saint’s tomb: the blind received sight, the lame walked, and barren women gave birth to children. It is not only in the past that the saint performed her miracles, but even today she helps those who call on her in faith.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: