CUVINTE DE FOLOS DE LA PS SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: De la Sfântul Apostol Pavel trebuie să învăţăm zelul misionar de a răspândi credinţa cea dreaptă

 CUVINTE DE FOLOS DE LA PS SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

*

Vineri 29 iunie, în ziua prăznuirii „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, Preasfinţitul Părinte Sebastian a slujit Sfânta Liturghie la biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Vişina Nouă.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a istorisit viaţa Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, arătându-i ca exemple vii, demne de urmat:

De la Sfântul Apostol Petru trebuie să învăţăm râvna sa, faptul că întotdeauna era gata să-şi dea viaţa pentru Învăţătorul său, ceea ce s-a şi întâmplat la sfârşitul vieţii sale. Era plin de râvnă şi entuziasm,arzând pentru credinţa creştină.

De la Sfântul Apostol Pavel trebuie să învăţăm zelul misionar de a răspândi credinţa cea dreaptă. În tot Imperiul Roman din vremea aceea, Sfântul Pavel a dus cuvântul adevărului şi a fost gata să-şi dea viaţa, mai degrabă decât de a-L trăda pe Mântuitorul Hristos. Apostolul neamurilor, aşa cum îl numeşte Biserica, nu L-a cunoscut niciodată pe Hristos, dar, cu toate acestea, L-a iubit la fel de mult, ca şi ceilalţi Apostoli. El se aseamănă mult nouă, celor de azi, care nu-L vedem pe Dumnezeu. Dar, oare, suntem gata, asemenea Sfântului Apostol Pavel, să-L iubim, chiar dacă nu-L vedem?!

Duminică 1 iulie, Preasfinţitul Părinte Sebastian a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Parascheva”, Parohia Vitomireşti, hirotonind preot pe Diac. Marian-Cristian Constantin, pe seama bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Parohia Vităneşti.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit evanghelia zilei, subliniind credinţa simplă şi puternică a sutaşului:

Pornind de la faptul că Hristos a ascultat rugăciunea sutaşului şi i-a tămăduit bolnavul de acasă, suntem încurajaţi să credem că şi rugăciunile noastre de aici, de la biserică, pentru cei de acasă ― fie că sunt ocupaţi peste măsură, fie că sunt bătrâni şi neputincioşi, fie că sunt bolnavi, ca slujitorul de astăzi ― pot fi ascultate. Dacă Hristos a ascultat rugăciunea unui păgân, vindecând de la distanţă pe slujitorul lui, de ce am crede noi că ar putea rămâne neascultată rugăciunea noastră?

Hristos l-a lăudat pe sutaş pentru credinţa sa puternică, zicându-i: „Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela”.  Auziţi ce credinţă! Pe cât de simplă, pe atât de puternică! De ce zic simplă? Pentru că el, potrivit formării sale militare, s-a gândit că lucrurile stau şi la Dumnezeu la fel de simplu ca în armată, şi de aceea a cerut: „…zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.” Aşa trebuie să fie şi la Dumnezeu, s-a gândit, simplu, sutaşul. Dacă El este Stăpânul lumii, nu trebuie decât să poruncească şi se vor împlini toate întocmai.

Impresionantă credinţa puternică şi deloc sofisticată a acestui militar păgân, care le-a dat o lecţie teribilă iudeilor, dar şi nouă celor de astăzi.

Sursa: aici