Prima pagină > Cântările Ortodoxiei > DUMINICA SFINŢILOR ROMÂNI – TROPARUL SF. ROMÂNI, ACATISTUL SF. ROMÂNI, ACATISTUL SF. ROMÂNI DIN ÎNCHISORI

DUMINICA SFINŢILOR ROMÂNI – TROPARUL SF. ROMÂNI, ACATISTUL SF. ROMÂNI, ACATISTUL SF. ROMÂNI DIN ÎNCHISORI

Duminica Sfinţilor Români

*

*

ACATISTUL SFINȚILOR ROMÂNI

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Celor ce din neamul nostru s-au învrednicit a dobândi, prin nevoinţele şi sângele lor, darul sfinţeniei, fiind astfel slava neamului nostru înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, acestora şi noi, ca unora ce pururea mijlocesc înaintea tronului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, să le strigăm cu bucurie: Bucurăţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Icosul 1:

Începutul mântuirii neamului nostru s-a arătat a fi cel dintâi chemat dintre Apostoli, slăvitul Andrei. Ca el din bezna neştiinţei scoţându-ne, ne-a învăţat a ne închina Treimii celei de viaţă făcătoare. Cântăm, aşadar, lui, şi tuturor celor ce i-au urmat în credinţă, unele ca acestea:

Bucură-te, Andreie, că tu ai binevestit mântuirea neamului omenesc în părţile noastre;
Bucură-te, că strămoşii noştri după vrednicie te-au cinstit;
Bucură-te, că mereu te-ai arătat apărător al nostru înaintea lui Hristos şi a Maicii Sale;
Bucură-te, că prin tine putem cânta tuturor sfinţilor neamului nostru laude, zicând:
Bucuraţi-vă, toţi cei ce împodobiţi binecuvântatul pământ al ţării cu florile sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, că lacrimile voastre cad fără oprire înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare nenumăratelor noastre păcate;
Bucuraţi-vă, că voi sunteţi măsura neamului nostru şi binecuvântarea lui cea nepieritoare;
Bucuraţi-vă, că doar întru voi putem să ne lăudăm cu adevărat;
Bucuraţi-vă, că fără ajutorul vostru demult am fi fost în ghearele morţii;
Bucuraţi-vă, că doar pentru suspinele voastre ne mai îngăduie Dumnezeu răutatea;
Bucuraţi-vă, că împreună cu Maica Domnului sunteţi singura noastră nădejde de mântuire;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 2-lea:

Prin Andrei, Apostolul nostru, s-a luminat pământul ţării de lumina cea dulce a Învierii, şi neamul românesc a început a-i naşte pe cei mai buni dintre fiii săi, sfinţi în cer; care pururea ne izbăvesc pe noi în chip tainic din toată ispita. Cinstindu-i pe ei după cuviinţă, cu bucurie să-I mulţumim Celui ce ni i-a dat, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Sângele mucenicilor este sămânţă pentru alţi creştini. Iar sângele vostru, primilor mucenici care v-aţi jertfit pe pământurile noastre, a fost temelia cea neclintită pe care a luat fiinţă neamul nostru, deodată român şi creştin. Pentru aceasta, vouă tuturor, vă cântăm aşa:

Bucură-te, Sfinte Montan, preotul lui Hristos, că împreună cu soţia ta Maxima neînfricaţi L-aţi mărturisit pe Stăpânul;
Bucură-te, că pentru aceasta aţi primit cununa muceniciei prin înecare;
Bucură-te, Nichita, cel ce ai stat împotriva goţilor celor păgâni;
Bucură-te, că pentru aceasta ai pătimit moarte prin foc, învrednicindu-te de slava cea veşnică;
Bucură-te, Sfinte Sava, mare mucenice, că apa Buzăului s-a învrednicit a primi preacinstitul tău trup;
Bucură-te, că moaştelor tale şi Marele Vasilie s-a închinat cu evlavie;
Bucuraţi-vă, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, că sângele vostru ca pe o comoară de mare preţ l-aţi adus lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că aţi umplut de veselie inimile creştinilor prin minunata arătare a cinstitelor voastre moaşte;
Bucuraţi-vă, că Dumnezeu prin ele ne-a arătat că încă ne mai aşteaptă pocăinţa;
Bucuraţi-vă şi voi, Sfinţilor Epictet şi Astion, care cu darul facerii de minuni aţi adus pe mulţi strămoşi de-ai noştri la credinţă;
Bucuraţi-vă, că mai apoi înfricoşătoarele chinuri le-aţi socotit, pentru Hristos, a fi dulceaţă cerească;
Bucuraţi-vă, că şi moaştele voastre împodobesc Dobrogea cu daruri de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 3-lea:

Sfinţit-au pământul ţării noastre cu sângele lor mucenicii. Că ei pe toate le-au socotit deşertăciune, şi prin pătimiri de puţină vreme au câştigat bucuria cea veşnică. Pentru aceasta pot şi nouă, celor ce ne închinăm lor cu dragoste, să ne ajute în toată greutatea. Iar noi, cei ce suntem urmaşi nevrednici ai lor, să ne străduim a cânta împreună cu ei, Dumnezeului tuturor: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noştri, de păstori desăvârşiţi, care prin viaţa lor sfântă i-au povăţuit pe calea cea strâmtă a mântuirii. Că unii şi mucenicie au răbdat, iar alţii L-au mărturisit pe Hristos cu tărie. Pentru aceasta şi noi, ca unor părinţi ai noştri, să le cântăm cu credinţă:

Bucură-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, că tu cu vitejie sângele ţi-ai vărsat pentru Hristos;
Bucură-te, că diaconul Dimitrie ţi-a urmat în răbdare;
Bucură-te, cinstite Efrem, că pe mulţi pregătindu-i pentru mucenicie, şi tu te-ai jertfit împreună cu ei;
Bucură-te, Vetranioane, episcop al Tomisului, că te-ai înflăcărat de râvna pentru credinţa cea ortodoxă;
Bucură-te, că pentru aceasta, pe împăratul cel pământesc l-ai înfruntat din dragoste pentru Împăratul ceresc;
Bucură-te, Teotime, care prin minunile tale L-ai propovăduit pe Hristos şi hunilor celor barbari;
Bucură-te, că tu pe Ioan cel cu Gura de Aur l-ai apărat cu neînfricare;
Bucură-te, Niceta, că pe mulţi dintre daci i-ai botezat în numele Sfintei Treimi;
Bucură-te, că scrierile tale luminate de Duhul Sfânt, au apărat dreapta credinţă;
Bucuraţi-vă, Ioan Casian şi Gherman, cei odrăsliţi din pământul Dobrogei şi înfloriţi în ţinuturile apusene;
Bucuraţi-vă, că voi pe toţi sfinţii i-aţi cercetat, adunând ca nişte albine nectarul duhovnicesc de la fiecare;
Bucuraţi-vă, că după ce v-aţi desăvârşit în sfinţenie aţi întemeiat viaţa monahală în Apus;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 4-lea:

Cel ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia lui Dumnezeu, zice Domnul. Iar voi, măriţilor ierarhi, turma cea cuvântătoare încredinţată vouă aţi scos-o dintru neştiinţă, cu fapta şi cu cuvântul învăţând pe strămoşii noştri a-L lăuda pe Dumnezeu cel Unul în Treime, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Prin munţi, prin peşteri sau prin păduri vieţuind cuvioşii, au umplut întreg pământul ţării noastre de nevoinţe sfinte. Ca ei de toate s-au lepădat pentru a-I urma lui Hristos; pentru care Acela, după făgăduinţă, i-a făcut moşteni ai vieţii celei veşnice. Să le cântăm şi noi, aşadar, cu glas de bucurie:

Bucură-te, Sfinte Nicodim, că prin aspre nevoinţe în Muntele cel Sfânt al Athosului viaţa ţi-ai sfinţit;
Bucură-te, că în pământul nostru venind, te-ai arătat începător al vieţii de obşte;
Bucură-te, că multe mănăstiri ai întemeiat, adăpându-ne din lumina cea curată a Ortodoxiei;
Bucură-te, Sfinte ierarhe Leontie, cel ce pustia ai făcut-o să înflorească prin luptele tale;
Bucură-te, că darul facerii de minuni luând, ai ajuns păstor al Rădăuţilor;
Bucură-te, că după moartea ta, Dumnezeu S-a slăvit prin moaştele tale cele izvorâtoare de tămăduiri şi bună mireasmă;
Bucură-te, Ioane, minunatule arhiepiscop, care la Râşca ai trăit în înfrânare şi sfinţenie;
Bucură-te, Daniile, mare sihastru, că din pruncie viaţa ţi-ai împodobit cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai ajuns povăţuitor al lui Ştefan, Domnul cel Sfânt al Moldovei;
Bucură-te, că moartea ta a arătat poporului că eşti viu în cer prin minunile izvorâte din mormântul tău;
Bucură-te, Ghelasie, ierarhe, care te-ai arătat călugăr desăvârşit şi păstor al moţilor;
Bucură-te, că tu şi azi ne mângâi cu minunile tale, rugându-te cu durere pentru pământul cel chinuit al Apusenilor;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 5-lea:

Şi neamul nostru s-a învrednicit a aduce lui Hristos jertfă curată, mulţime de cuvioşi. Dar aşa a bineplăcut lor, că neştiuţi de oameni să-şi sfinţească viaţa prin pustii şi-n singurătate. Că numele lor, doar Dumnezeu îl ştie. Dar noi, încredinţaţi fiind că ei umplu cerurile de rugători neclintiţi pentru mântuirea noastră, slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Biruinţa voastră, cinstiţilor mucenici, s-a arătat a fi însăşi moartea. Că prin aceasta v-aţi făcut vii în cer, unde staţi de-a dreapta tronului lui Hristos, neîncetat suspinând pentru noi. Rugându-vă să nu ne lepădaţi pentru păcatele noastre, vă cinstim cu nevrednicie, zicând:

Bucură-te, Vodă Constantin, mucenice, că te-ai arătat a fi mai darnic decât toţi domnii;
Bucură-te, că pentru aceasta şi Hristos te-a răsplătit cu cununa muceniciei, pe care şi fiii tăi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei au primit-o împreună cu tine;
Bucură-te, că nici pe ei şi nici pe sfetnicul Ianache nu i-ai cruţat, îndemnându-i să rabde patima cu bucurie;
Bucură-te, că ne spăimântăm toţi de vitejia ta cea mucenicească, cu care moartea ai înfruntat;
Bucuraţi-vă dar, Sfinţilor Brancoveni, că întru totul v-aţi asemănat mucenicilor celor din vechime, slavă făcând neamului şi lui Dumnezeu;
Bucură-te şi tu, Sfinte Antim, că din pământul Iviriei ai ajuns păstor al Ţării Româneşti;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Domn Constantin aţi ridicat poporul din neştiinţă, prin cărţile cele cu folos sufletesc;
Bucură-te, că în dulce grai românesc ai rânduit a se sluji în Biserici, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;
Bucură-te, că mai apoi de turci fiind omorât, ai ajuns şi mucenic al lui Hristos;
Bucură-te, viteazule Ioane, cel ce te-ai arătat vlăstar binecuvântat al pământului nostru;
Bucură-te, că deşi tânăr fiind cu vârsta, ai biruit atât pofta trupească cât şi moartea;
Bucură-te, că ai fost înjunghiat ca un miel nevinovat de turcii cei fără de lege;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 6-lea:

Prin răbdarea lor în chinuri, prin dragostea pentru Mântuitorul Hristos, prin credinţa în viaţa cea veşnică, prin bărbăţia lor în faţa morţii, mucenicii ne sunt siguri îndrumători spre mântuire. Să-L slăvim pe Dumnezeu, Cel ce i-a întărit întru toate, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Înfrânându-se întru cunoştinţă cuvioşii, trupul şi sufletul şi-au sfinţit, umplându-se de Duh Sfânt; iar pentru aceasta au şi rămas după moarte nestricaţi. După cuviinţă dar, ca unora care ne ocrotesc prin rugăciunile lor, cu dragoste să le cântăm:

Bucură-te, Paraschiva noastră cea iubită, care viaţa desăvârşit ţi-ai închinat-o lui Hristos;
Bucură-te, că pe Acesta dorindu-L neîncetat, cu toată virtutea sufletul ţi-ai împodobit;
Bucură-te, că tu eşti ocrotitoarea întregii Moldove prin moaştele tale cele prea dorite;
Bucură-te, că toţi românii vin la tine ca la o grabnică izbăvitoare din nevoi;
Bucură-te, Grigorie cel din Decapole, apărătorule al sfintelor icoane, că ai dobândit darul facerii de minuni;
Bucură-te, că prin rânduială dumnezeiască cinstitele tale moaşte au ajuns în Oltenia, de unde dăruiesc vindecări tuturor;
Bucură-te, Dimitrie, bouarule din Basarabi, că în deplină smerenie viaţa şi moartea ţi-ai trecut;
Bucură-te, că Dumnezeu moaştele tale minunat le-a descoperit, făcându-te apărător al Bucureştiului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, care în mănăstirea Prislop prin aspre nevoinţe te-ai sfinţit;
Bucură-te, că întreagă Ţara Haţegului te cinsteşte cu dragoste ca pe un fiu al ei;
Bucură-te şi tu, Antonie de la Iezeru, că în Carpaţi pustniceşte ai trăit;
Bucură-te, că pe oamenii cei ce te căutau cu credinţă, i-ai povăţuit pe calea mântuirii;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 7-lea:

Sfinţi ai noştri şi ajutători nouă s-au arătat cei ce cu moaştele lor au binecuvântat ţara, cuvioşi şi mucenici, deşi odrăsliţi din alte pământuri. Pentru aceasta Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce neamurile le ţine în dragoste unul pentru altul, toţi împreună cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pe apărătorii dreptei credinţe şi ai neamului strămoşesc, pe cei ce în faţa prigoanelor şi a duşmanilor L-au mărturisit neclintit pe Hristos şi Biserica Sa au păzit-o cu neînfricare, pe aceştia după dreptate să îi lăudăm zicând:

Bucură-te, Ştefan cel Mare, spaima păgânilor şi apărătorul întregii creştinătăţi;
Bucură-te, că tu eşti pavăză neamului nostru până la sfârşitul vremurilor;
Bucură-te, că pentru slava dreptei credinţe ai umplut pământul ţării de mănăstiri şi biserici;
Bucură-te, că în timpul vieţii cu sabia ai luptat pentru neam şi pentru credinţă, iar acum cu rugăciunea te lupţi pentru noi;
Bucură-te, Petru Movilă, mitropolitule al Kievului, că în bun chip te-ai nevoit pentru slava Ortodoxiei;
Bucură-te, Iosif Mărturisitorule, ierarhe al Maramureşului, că nedreptatea şi batjocurile cu vitejie le-ai răbdat;
Bucură-te, că pe maramureşeni întru bună credinţă şi evlavie i-ai păstorit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor mitropoliţi Iorest şi Sava, care pe poporul cel încredinţat vouă l-aţi păzit de prigoana calvinilor;
Bucuraţi-vă, că pentru aceasta şi temniţă şi bătăi aţi pătimit, mărturisind dreapta credinţă;
Bucuraţi-vă, Visarion şi Sofronie, cei ce cu neînfricare aţi luptat pentru legea cea strămoşească;
Bucuraţi-vă, că în temniţi bătuţi şi chinuiţi fiind, pururea v-aţi rugat pentru poporul cel greu prigonit al Ardealului;
Bucuraţi-vă, că prin predica voastră cea înflăcărată, românii s-au întors într-un cuget la credinţă;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 8-lea:

Pentru credinţă au pătimit mărturisitorii, şi pentru neam. Că palme, scuipări, bătăi, închisori şi încă multe altele răbdând, ne-au arătat cum se cade a apăra credinţa strămoşească. Iar noi, nici cu mintea putându-ne ridica la a lor virtute, să ne alăturăm lor în neîncetata cântare adusă lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cuvioşilor ce din pământul Moldovei au răsărit, şi care viaţa întreagă în munţi şi-n peşteri şi-au petrecut, în posturi şi-n privegheri de toată noaptea, şi care dobândind dragostea cea adevărată, s-au rugat cu lacrimi pentru întreaga lume, acestora şi noi, închinându-ne acum, cu evlavie să le cântăm:

Bucură-te, Sfinte Chiriac, cel ce în muntele Bisericani gol ai petrecut vreme de 60 de ani, îndurând arşiţa şi gerul;
Bucură-te, că prin luptele tale ai ajuns la măsurile nevoitorilor celor din vechime;
Bucură-te şi tu, Sfinte Chiriac de la Tazlău, care ai fost povăţuitorul sihaştrilor;
Bucură-te, că prin nevoinţele şi smerenia ta cea adâncă ai sporit în rugăciune, biruind cu totul pe diavoli;
Bucură-te, Sfinte Rafaile din Agapia, că întru deplină ascultare trăind, darul înainte-vederii ai primit;
Bucură-te, că şi după moarte demonii i-ai izgonit prin moaştele tale cele minunate;
Bucură-te, Partenie, egumen al Agapiei, că te-ai îmbrăcat în toată fapta cea bună;
Bucură-te, Sfinte Inochentie, că în Mănăstirea Probota prin simplitate şi sărăcie ai dobândit Împărăţia cea cerească;
Bucură-te, că pentru dragostea ta, Dumnezeu ţi-a dat darul facerii de minuni;
Bucură-te şi tu, Eustatie, cuvioase, cel ce vrednic următor Sfântului Inochentie te-ai făcut;
Bucură-te, Sfinte Vasile, că intrând în obştea Moldoviţei în scurtă vreme ai ajuns egumen vestit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sfetnicul lui Alexandru cel Bun;
Bucură-te, că moaştele tale până acum ne sunt de grabnic ajutor în nevoi;
Bucură-te, Epifanie, că în Voroneţ trăind, ai fost urmaş cinstit al Sfântului Daniil Sihastrul;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 9-lea:

Pildă vrednică de urmat ne-au arătat cuvioşii. Că ei prin posturile îndelungi cu care trupul şi-au potolit, prin lacrimile neîncetate cu care ochii şi-au luminat şi prin privegherile cele de toată noaptea în care au petrecut în rugăciune, ne-au învăţat cum să dobândim Împărăţia cea veşnică. Să-I mulţumim lui Dumnezeu, aşadar, pentru ei şi pentru toate, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Întru mucenicie aţi primit cununa cea neveştejită şi mai presus de minte de la Însuşi Hristos, Stăpânul nostru. Cu vitejie neplecându-vă în faţa celor ce vă chinuiau, prin pătimiri şi prin moarte aţi răpit raiul. Pentru care vă şi cântăm, mucenicilor, unele ca acestea:

Bucură-te, Teodosie, Mitropolitule al Moldovei, că din pricina dragostei ce o purtai păstoriţilor tăi ai fost prigonit de domnul cel nelegiuit;
Bucură-te, că după moartea ta cea mucenicească, Sfântul Antipa s-a făcut părtaş minunatei descoperiri a moaştelor tale;
Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos, că toată viclenia celui rău s-a dovedit a fi spre slava ta mai mare;
Bucură-te, că ajungând trupul tău preaiubit la Suceava, ai vindecat toate rănile moldovenilor;
Bucură-te, că de atunci prin multe minuni ne-ai încredinţat de dragostea pe care ne-o porţi nouă tuturor;
Bucură-te, nevinovată Filofteie, că milostenia ta a deschis cerurile;
Bucură-te, că securea care ţi-a fost spre moarte, te-a făcut mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, că moaştele tale păzesc cu străşnicie pământul ţării şi pe cei ce locuiesc într-însa;
Bucură-te, Oprea, cioban minunat, care cu vitejie ai înfruntat stăpânirea străină, cerând libertate pentru românii dreptslăvitori;
Bucură-te, că pentru această temniţă până la moarte ai răbdat, mucenic al lui Hristos învrednicindu-te a fi;
Bucuraţi-vă, Ioane şi Moise, preoţi neînfricaţi, că nu aţi vrut cu nici un chip să vă lepădaţi de credinţa strămoşească;
Bucuraţi-vă, adevăraţilor apărători ai Ortodoxiei, că aţi fost băgaţi în închisoare şi aţi îndurat multe chinuri, dobândind moarte pentru credinţa cea dreaptă;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 10-lea:

Ajutor nebiruit ne-am câştigat noi în ceruri, pe sfinţii mucenici. Că ei de dragoste arzând pentru Stăpânul, şi pe toate lepădându-le pentru El, pe toate le-au şi câştigat. Iar acum se roagă pentru noi, ne întăresc în credinţă, ne apără neamul şi ne păzesc de toată răutatea. Lui Hristos, aşadar, Care prin ei şi prin Maica Sa ne trimite harurile Lui cele bogate, să-I mulţumim, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Să se bucure neamul nostru cu desăvâşită şi duhovnicească bucurie. Că a dobândit în cer sfinţi cuvioşi, care plăcând lui Dumnezeu în viaţa aceasta, şi-au agonisit veşnica răsplată, pe care ne-o pot da şi nouă, celor ce le cântăm cu evlavie:

Bucură-te, Vasile cel din Poiana Mărului, că părăsindu-ţi ţara ai venit în pământurile Vrancei, pe care le-ai luminat cu viaţa ta cea desăvârşită;
Bucură-te, că sporind în rugăciunea inimii, te-ai învrednicit a fi stareţ al cuviosului Paisie, cel ce ţi-a urmat întru totul în virtute;
Bucură-te, Sfinte Paisie, că în Moldova şi-n Athos te-ai întărit întru toată virtutea, ajungând părinte al părinţilor;
Bucură-te, că te-ai făcut mare dascăl al rugăciunii celei neîncetate a inimii;
Bucură-te, că sub oblăduirea ta ai strâns părinţi de multe neamuri, lăsând mulţime de ucenici care au umplut toată Ortodoxia de lumina duhovnicească;
Bucură-te, minunate Antipa, care din Moldova ieşind şi-n Sfântul Munte desăvârşindu-te, ai rodit în îndepărtatul Valaam;
Bucură-te, că ai strălucit cu sfinţenia ta din Athos până în Rusia, cinste făcând neamului tău, pentru care te şi rogi neîncetat;
Bucură-te, Ioane, române, că rămânând de mic orfan, Dumnezeu ţi-a purtat de grijă ca unui adevărat copil al Său;
Bucură-te, că El ţi-a călăuzit paşii spre pustiile Iordanului, unde şihăstreşte în aspră nevoinţă ai trăit;
Bucură-te, că au săltat inimile noastre de bucurie la aflarea moaştelor tale iubite, prin care ne-am încredinţat că avem un nou mijlocitor pentru noi;
Bucură-te, Teodora, pustnico, care femeie fiind după fire ai întrecut cu nevoinţele pe mulţi dintre bărbaţi;
Bucură-te, că în singurătate întreaga viaţă ai petrecut, punându-ţi toată nădejdea în Dumnezeu, Care te-a şi slăvit cu trup nestricăcios;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 11-lea:

Să ne plecăm înaintea celor ce prin luptele lor au biruit cele ale firii şi s-au făcut îngeri în trup, surpând pe surpătorul mântuirii noastre; iar lui Dumnezeu, Care le-a arătat lor calea cea strâmtă şi cu chinuri, să-I cântăm, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Şi în vremurile mai noi au strălucit pe pământul ţării păstori desăvârşiţi în sfinţenie. Că ei sufletul şi-au pus pentru noi în faţa lui Dumnezeu, străduindu-se cu timp şi fără timp a ne face vrednici de Împărăţia cerurilor. Că unora ce fără zăbavă s-au nevoit pentru binele nostru, şi încă se mai nevoiesc, să le cântăm zicând:

Bucură-te, Calinic, netrupescule păstor, că nu ştim de unde să începem a lăuda virtuţile tale;
Bucură-te, că deşi ai fost egumen şi ierarh cu multe griji, nevoinţele cele călugăreşti nu le-ai lepădat, ci mai vârtos te-ai întărit întru ele;
Bucură-te, că prin negrăita ta milostenie te-ai urcat până la cer, fiind până azi părinte al săracilor;
Bucură-te, că în fel şi chip te-ai nevoit pentru binele păstoriţilor tăi, luptând pentru unirea tuturor românilor întru dragoste de Dumnezeu şi de neam;
Bucură-te, că ai luminat poporul cel dreptcredincios, tipărind cărţi cu folos sufletesc şi zidind nenumărate biserici;
Bucură-te, că şi după moarte românilor tăi iubiţi le împarţi mulţime de daruri prin moaştele tale cele preacinstite;
Bucură-te, Iosif de la Partoş, mitropolitule al Timişoarei, care în Sfântul Munte Athos ai urcat pe calea cea dumnezeiască a virtuţilor;
Bucură-te, că deşi bătrân fiind, ai venit să păstoreşti poporul Banatului;
Bucură-te, că de darul facerii de minuni învrednicindu-te, prin moaştele tale ne stai şi azi întru ajutor;
Bucură-te, Sfinte Nifon, că şi tu în Grădina Maicii Domnului te-ai nevoit întru sfinţenie;
Bucură-te, că ai fost ales patriarh al Constantinopolului, iar mai apoi ai ajuns păstor al Ţării Româneşti;
Bucură-te, că pe binecredinciosul şi înţeleptul voievod Neagoe Basarab l-ai povăţuit pe căile sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 12-lea:

Pe vrednicii noştri ierarhi şi stăpâni, care întru frica Domnului s-au nevoit a scoate poporul din mâinile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, îndrumându-l întru toate poruncile Mântuitorului, pe aceştia, dar, lăudându-i, lui Dumnezeu, Celui ce i-a înţelepţit cu lumina Sa cea bogată, să-I cântăm cu bucurie, strigând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Din mormânt a ieşit mântuirea neamului omenesc, prin slăvita Înviere. Iar mucenicii şi mărturisitorii vremurilor de pe urmă, locuind în temniţi ca-n nişte morminte, au adus, prin jertfa lor, învierea neamului românesc. Să cântăm, aşadar, tuturor celor care neştiuţi au pătimit pentru credinţa sub prigoana celor fără de Dumnezeu, unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, arhierei şi preoţi, călugări şi credincioşi, care aţi umplut temniţele comuniste;
Bucuraţi-vă, toţi cei ce v-aţi stins în vremea cruntei prigoane, ştiuţi doar de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că în iertare şi nevoinţă desăvârşindu-vă, aţi făcut închisoarea prilej de sfinţire;
Bucuraţi-vă, toţi cei ce închişi la Piteşti L-aţi mărturisit pe Hristos, îndurând biruitori chinurile cele mai presus de minte;
Bucuraţi-vă, Aiudule şi Jilava, că sângele mulţimilor de mucenici v-au făcut locuri de închinare;
Bucuraţi-vă, Gherla şi Periprava, că în voi a strălucit lumina rugăciunii celei din suferinţă;
Bucuraţi-vă, toate temniţele comuniste, că v-aţi făcut scară spre cer pentru nenumăraţi mucenici;
Bucuraţi-vă, că fără să vrea călăii cei nemiloşi au lucrat spre slava lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale;
Bucuraţi-vă, că prin ei floarea neamului românesc a umplut cerul, pururea mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă dar, noilor mucenici, că vitejia şi răbdarea voastră v-au agonisit cununa cea veşnică;
Bucuraţi-vă, că întru bucuria raiului sălăşluind acum, sunteţi nădejdea cea tare a neamului nostru;
Bucuraţi-vă, că prin jertfa voastră, Dumnezeu ne trimite în dar binecuvântările Lui cele bogate;
Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Condacul al 13-lea:

Tuturor sfinţilor neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuvioşi, mărturisitori şi voievozi, ştiuţi sau neştiuţi, să le aducem cinstirea noastră şi dragostea şi evlavia. Şi să le mulţumim că unora care plâng pentru noi şi pentru păcatele noastre, aducând binecuvântarea lui Dumnezeu peste pământul ţării. Iar lui Dumnezeu, Celui ce până acum nu a lepădat neamul nostru cel dreptcredincios, să-I cântăm din inimă, în veşnică şi dulce cântare zicând: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăşi
Icosul 1: “Începutul mântuirii neamului nostru…” şi
Condacul 1: „Celor ce din neamul nostru…”

Şi apoi se citeşte această

RUGĂCIUNE

Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.

Noi credem şi mărturisim că voi, sfinţilor care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugăciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim.

Că, iată, cu nenumărate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Şi să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăveasca sfânt numele Lui.

Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: CrestinOrtodox.ro – Acatistul Sfinților Români

<a title=”<sus

ACATISTUL SFINȚILOR ROMÂNI DIN ÎNCHISORI

După obişnuitul început, se zic:

Troparul, glasul 1:

Mărturisitorii cei adevăraţi ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţa, nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Icosul 1:

De la icoana şi de la altar aţi pornit, Sfinţilor Mărturisitori, să apăraţi dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, şi nici prigoana, nici temniţa nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:

Bucuraţi-vă, suflete curate de crin.
Bucuraţi-vă, că pe acestea nu le-a întinat nici un chin.
Bucuraţi-vă, că robia neamului aţi voit a o frânge.
Bucuraţi-vă, că pământul ţării l-aţi temeluit cu sânge.
Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit.
Bucuraţi-vă, că vânzătorii de neam v-au lovit.
Bucuraţi-vă, că zdrobiţi fiind, iarăşi v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă, că gândul la morţii voştri putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, că viaţa v-a fost rugă şi plâns.
Bucuraţi-vă, că ardere de tot v-aţi adus.
Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucuraţi-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 2-lea:

Fiara roşie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos şi lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: că icoanele au fost călcate în picioare, moaştele sfinţilor batjocorite, preoţii ucişi şi mulţime de biserici dărâmate; iar voi, Sfinţilor, nevoind a ne lăsa nouă o ţară fără altare şi cruci, v-aţi împotrivit cu bărbăţie celor rău-credincioşi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Se clatină aşezarea creştină a lumii şi puterile întunericului cumplit spumegau, iar ostaşii lui Hristos cu inima vitează, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însângerată unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfinţilor, legământ aţi făcut pe mormântul lor să duceţi lupta cea bună pentru izbăvirea neamului, pentru care cu mulţumire grăim:

Bucuraţi-vă, apărători ai neamului românesc.
Bucuraţi-vă, fii vrednici ai pământului strămoşesc.
Bucuraţi-vă, că doi tineri pildă vie v-au dat.
Bucuraţi-vă, că la moarte fericiţi au plecat.
Bucuraţi-vă, că la mormântul lor legământ aţi rostit.
Bucuraţi-vă, că-n sărăcie a vieţui aţi făgăduit.
Bucuraţi-vă, că de bucuriile pământeşti v-aţi lepădat.
Bucuraţi-vă, că ţara s-o slujiţi v-aţi legat.
Bucuraţi-vă, că munţi de suferinţă aţi străbătut.
Bucuraţi-vă, că tinereţe cei mai mulţi n-aţi avut.
Bucuraţi-vă că neamul prin voi s-a împlinit.
Bucuraţi-vă, că durerea voastră însutit a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 3-lea:

Voit-au vrăjmaşii Crucii şi vânzătorii de ţară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat nouă viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viaţa pentru legea strămoşească şi-a pus zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, lui Dumnezeu neîncetat îi cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Tiranul cel ucigaş, şi nelegiuita evreică nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credinţă şi neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea duşi în pădure şi sugrumaţi, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriol şi acoperiţi cu lespezi grele de piatră, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au ţinut, ci la Viaţa cea adevărată v-aţi mutat, pentru care auziţi de la noi unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, lacrimi pe obrazul ţării vărsate.
Bucuraţi-vă, suflete greu încercate.
Bucuraţi-vă, că aţi ştiut că la moarte plecaţi.
Bucuraţi-vă, că senini v-aţi despărţit de ceilalţi.
Bucuraţi-vă, că-n întunecata pădure v-au dus.
Bucuraţi-vă, că picioarele în lanţuri v-au pus.
Bucuraţi-vă, că frânghii după gât v-au întins.
Bucuraţi-vă, că mişeleşte pe toţi v-au ucis.
Bucuraţi-vă, căci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucuraţi-vă, că voievozii din morminte s-au sculat.
Bucuraţi-vă, că Horea sfârtecat a zvâcnit.
Bucuraţi-vă, ca Tudor cel vândut s-a îngrozit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 4-lea:

Înspăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în înfricoşătoarea „noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-aţi încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegând că veţi fi ucişi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea nopţii rugăciunea „Tatăl nostru” cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvârşea în taină cea din urmă slujbă pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:

Bucuraţi-vă, că la moarte cu Hristos aţi plecat.
Bucuraţi-vă, că neamului jertfă curată v-aţi dat.
Bucuraţi-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare.
Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare.
Bucuraţi-vă, că gloanţele nemilos v-au secerat,
Bucuraţi-vă, că durere în urmă aţi lăsat.
Bucuraţi-vă, că trupurile vi le-au pus la răscruci.
Bucuraţi-vă, că v-au lăsat fără groapă şi cruci.
Bucuraţi-vă, cei ce şi după moarte aţi fost umiliţi.
Bucuraţi-vă, cei ce „trădători de ţară” aţi fost numiţi.
Bucuraţi-vă, fii ai unui neam răstignit.
Bucuraţi-vă, că sufletul prin dureri v-aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 5-lea:

Satana însuşi s-a pogorât ca să va piardă, Sfinţilor Mărturisitori, în grozava temniţă de la Piteşti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga: „Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce şi n-ar mai fi înviat. Eu sunt adevărata evanghelie! Eu o scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfinţilor, neavând nădejde de izbăvire decât de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi îi strigaţi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Îngerii cei din ceruri şi-au ascuns faţa neputând suferi nebunia urătorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tânăr pe perete au răstignit şi cu loviri sălbatice l-au ucis, iar zidurile temniţei se cutremurau de urletele celor schingiuiţi şi gropile înghiteau flămânde grămezi de carne zdrobită şi sânge, dar în adâncul iadului Dumnezeu putere şi tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicând:

Bucuraţi-vă, martiri care mult aţi pătimit.
Bucuraţi-vă, că fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucuraţi-vă, că peste cap cu pari ascutiţi v-au bătut.
Bucuraţi-vă, că degetele cu cleşti vi le-au frânt.
Bucuraţi-vă, că în picioare cu ură aţi fost călcaţi.
Bucuraţi-vă, că-n genunchi, cu mâinile legate mâncaţi.
Bucuraţi-vă, că sare spre mâncare aţi primit.
Bucuraţi-vă, că de apă zile-ntregi v-au lipsit.
Bucuraţi-vă, că dureri peste fire aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că Marilor Mucenici v-aţi asemănat.
Bucuraţi-vă, căci cu trupul cumplit aţi pătimit.
Bucuraţi-vă, că ţarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 6-lea:

Au socotit ucigaşii cei năimiţi din temniţa Aiudului să piardă şi pomenirea voastră, Sfinţilor, şi mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, neştiind ei puterea lui Dumnezeu cea arătată în vedenia prorocului Iezechiel care zice: „Mâna Domnului a fost peste mine şi m-a luat în Duhul şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase şi mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?”. Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!”. El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Iată, voi face să intre în voi duh şi veţi învia!”. Şi a intrat duhul în ele şi au înviat şi au stătut în picioare. Şi era ca o oaste mare, foarte mare la număr”, care slăvea neîncetat pe Dumnezeu, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Sălaş de rugăciune temniţa Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post şi priveghere aţi petrecut, trezvia minţii şi smerenia inimii aţi dobândit şi Dumnezeieştile Scripturi aţi învăţat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vă rugaţi pentru morţii voştri şi pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicând:

Bucuraţi-vă, Sfinţi purtători de cunună.
Bucuraţi-vă, că aţi ales nevoinţa cea bună.
Bucuraţi-vă, că luptă îndoită aţi dus.
Bucuraţi-vă, că patimile din voi le-aţi supus.
Bucuraţi-vă, că şi pe călăi i-aţi înfruntat.
Bucuraţi-vă, că aceia să vă piardă au cugetat.
Bucuraţi-vă, că loviri şi scuipări aţi primit.
Bucuraţi-vă, că mădularele în bătăi v-au zdrobit.
Bucuraţi-vă, că în celule îngheţate aţi stat.
Bucuraţi-vă, că apa rece pe podea v-au turnat.
Bucuraţi-vă, că toate cu răbdare aţi suferit.
Bucuraţi-vă, că putere de sus v-a întărit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 7-lea:

Cuvintele Mântuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit să le împlinească în temniţa de la Gherla, că îndrăciţii călăi cu ură va porneau unii împotriva altora, şi chemând pe un tată l-au silit să-şi calce în picioare copilul, iar acela căzând în genunchi a strigat: „Ucideţi-mă pe mine, numai nu-mi schingiuiţi băiatul!, iar voi, înţelegând nebunia satanei, v-aţi rugat zicând: „Doamne, dă-ne putere să răbdăm sau ia-ne viaţa şi lui Dumnezeu aţi strigat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-aţi răbdat, Sfinţilor, căci răstigniţi pe podea, cu frânghii ude aţi fost bătuţi, degetele cu cleşti v-au zdrobit şi cu scânduri peste faţă v-au lovit încât înfăţişare de oameni nu mai aveaţi, dar voi, urmând lui Hristos, Cel Răstignit, toate aţi suferit şi pe călăi aţi iertat, pentru care vă lăudăm zicând:

Bucuraţi-vă, trupuri în chinuri zdrobite.
Bucuraţi-vă, suflete în foc lămurite.
Bucuraţi-vă, că satana a cerut să vă cearnă.
Bucuraţi-vă, căci credinţa avut-aţi drept armă.
Bucuraţi-vă, că până în sfârşit aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că Hristos putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, că mult pătimind v-aţi sfârşit.
Bucuraţi-vă, căci cu chip luminat aţi murit.
Bucuraţi-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucuraţi-vă, că îngeri v-au plâns nevăzut.
Bucuraţi-vă, că munţi de durere-aţi suit.
Bucuraţi-vă, că Domnul la El v-a primit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 8-lea:

Iudeii cei robiţi în Egipt nici în parte n-au răbdat suferinţele voastre, Sfinţilor Mărturisitori, că nu pietre şi cărămizi v-aţi trudit a frământa, ci cu braţe istovite munţi de pământ din loc aţi mutat, şi aţi croit albie de lacrimi şi sânge pe care toate apele Dunării n-o vor putea spăla, căci glasul suferinţei voastre neîncetat se-nălţa la cer, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Glas au dat apele şi adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu se audă şi dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinţilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, suflete tari ca munţii bătrâni.
Bucuraţi-vă, pomi viscoliţi de furtuni.
Bucuraţi-vă, că-n arşiţă şi ger aţi trudit.
Bucuraţi-vă, că pământul cu sânge-aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, că goi şi flămânzi aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, căci cu lacrimi în stâncă aţi săpat.
Bucuraţi-vă, că-n sudori drum prin piatră aţi croit.
Bucuraţi-vă, că drept plată lovituri aţi primit.
Bucuraţi-vă, că sub valuri aţi fost risipiţi.
Bucuraţi-vă, că sub mal şi nisip odihniţi.
Bucuraţi-vă, că trupul istovit v-au zdrobit.
Bucuraţi-vă, că sufletul mai vârtos a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 9-lea:

Lumina a răsărit în temniţa suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet şi chip, sfântul temniţelor româneşti, mângâierea suferinzilor şi lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie şi rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit şi sfârşitul mai dinainte cunoscându-şi, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

„Iubiţi pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi Sfinţilor cuvântul Lui întocmai l-aţi împlinit, că la Târgu Ocna în noaptea Naşterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, şi mângâindu-l cu blândeţe i-a spus: „Te iert din toată inima şi cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta şi El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, şi în aceeaşi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicând:

Bucuraţi-vă, următori ai poruncilor dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă, râvnitori ai măririi cereşti.
Bucuraţi-vă, că Rugăciunea lui Iisus aţi primit.
Bucuraţi-vă, că darul Duhului Sfânt v-a umbrit,
Bucuraţi-vă, că Evanghelia v-a fost îndreptar,
Bucuraţi-vă, c-aţi aflat luminare şi har.
Bucuraţi-vă, că soare între voi a strălucit.
Bucuraţi-vă, că „sfântul închisorilor” l-aţi numit.
Bucuraţi-vă, că a odrăslit din durere şi chin.
Bucuraţi-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucuraţi-vă, că în mormânt neştiut l-au zvârlit.
Bucuraţi-vă, că cerul în giulgiu de nea l-a învelit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 10-lea:

Voit-au vrăjmaşii lui Hristos nu doar să vă zdrobească trupurile şi sufletele, ci şi credinţa cea adevărată să o batjocorească, pentru aceea la Sfintele Sărbători ale Ortodoxiei vă sileau a săvârşi blasfemii pe care mintea omenească nu le poate închipui, iar voi Sfinţilor umilinţa şi chi¬nurile răbdând, cereaţi ajutorul lui Dumnezeu, întărindu-vă şi strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preoţii întemniţaţi cu cutremur au strigat: „Veniţi de luaţi lumină!” şi sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpaşele s-au aprins, iar osândiţii îngenuncheaţi cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vă lăudăm strigând:

Bucuraţi-vă, cei ce de vii aţi fost îngropaţi.
Bucuraţi-vă, că de Hristos n-aţi voit să vă lepădaţi.
Bucuraţi-vă, că-n batjocură carne în Vinerea Mare v-au dat.
Bucuraţi-vă, că foamea răbdând, n-aţi mâncat.
Bucuraţi-vă, că Învierea în adâncuri aţi prăznuit.
Bucuraţi-vă, că prin post şi mărturisire v-aţi curăţit.
Bucuraţi-vă, că o cruce din bârne aţi înălţat.
Bucuraţi-vă, că sfredele în chip de clopote au sunat.
Bucuraţi-vă, că odăjdii de preţ n-aţi avut.
Bucuraţi-vă, că epitrahil din ștergar alb aţi făcut.
Bucuraţi-vă, căci cu îngerii împreună aţi slujit.
Bucuraţi-vă, că sub pământ pe Hristos aţi mărturisit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 11-lea:

Cumplita prigoană cea cu mânie pornită asupra voastră n-a cruţat nici firea femeiască cea slabă, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, şi chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Îngrozitu-s-au credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seama ca acela viaţă mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:

Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit.
Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit.
Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat.
Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că batjocuri şi loviri aţi primit.
Bucuraţi-vă, că spânzurându-vă cumplit v-au strujit.
Bucuraţi-vă, că spre împuşcare pieptul vostru l-au dat.
Bucuraţi-vă, că mâinile soldaţilor pe arme au tremurat.
Bucuraţi-vă, că trupurile v-au bătut până la sânge.
Bucuraţi-vă, că de suflete nu s-au putut atinge.
Bucuraţi-vă, cu Sfinţii acestui neam prigonit.
Bucuraţi-vă, toţi care în credinţă aţi murit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 12-lea:

Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor, şi-n temniţele de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna şi Canal asemenea mucenicilor din vechime pătimiri de multe feluri aţi răbdat, iar voi bine ştiind că lucrare de sus era aceasta, mai vârtos pe Hristos L-aţi chemat, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

De nimic aţi socotit viaţa aceasta pământească şi sufletul v-aţi pus pentru dreapta-credinţă şi neamul strămoşesc, iar acum la limanul cel fără de durere şi întristare vă veseliţi, cu toţi drepţii lăudând pe Dumnezeu şi auzind de la noi unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, aripi în zbor secerate.
Bucuraţi-vă, chipuri de har luminate.
Bucuraţi-vă, vieţi care-n lanţuri v-aţi frânt.
Bucuraţi-vă, că lumea pe voi v-a urât.
Bucuraţi-vă, raze în beznă aprinse.
Bucuraţi-vă, braţe la ceruri întinse.
Bucuraţi-vă, sfinţi fără cruce şi nume.
Bucuraţi-vă, tâmple cu albe cunune.
Bucuraţi-vă, râuri cu ape curate.
Bucuraţi-vă, ramuri de rod încărcate.
Bucuraţi-vă, soli care bine-aţi vestit.
Bucuraţi-vă, stânci cu tării de granit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţa Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinţilor Mărturisitori, cei ce în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru învierea neamului românesc (creştinesc) moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bărbăţie să mărturisim, că mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).
(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: ” Pe Mărturisitorii cei aleşi…” şi
Condacul 1: ” Mărturisitorii cei adevăraţi…”

Apoi se citeşte aceasta:
RUGĂCIUNE

O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre. Ca cei ce bine v-aţi săvârşit pentru învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi să mijlociţi la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.

Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămânem până la sfârşitul vieţii întru credinţa cea adevărată.

Aşa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca şi noi pe calea cea strâmtă şi cu chinuri neînfricaţi să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc, Amin.

Sursa:www.sfintiromani.roa

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: