Prima pagină > Rugăciuni > SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!


C A N O N U L Triodului

Cântarea 1, glasul al 5-lea

Asemănatu-m-am, Hristoase, celui ce a căzut în mâinile tâlharilor, şi am rămas mai mult mort din loviturile lor; aşa şi eu, Mântuitorule, sunt rănit de păcatele mele.

Nu mă trece cu vederea pe mine, cel foarte neputincios, strigat-a tânguindu-se, Mântuitorule, cel ce a cheltuit bogăţia ta cu tâlharii; aşa şi eu mă rog, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.

Tămăduindu-mă pe mine, cel ucis la minte, cu biciuirile păcatelor, de tâlharii cei nedrepţi şi de gândurile cele viclene, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-mă ca un mult-Îndurat.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Preacurată, Maica lui Hristos, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, şi din sânurile Născătorului nu S-a depărtat, să mântuiască din toată nenorocirea pe cei ce i-a zidit.

C A N O N U L Cuviosului

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Cel ce te-ai înălţat de la grija celor trupeşti la lumina cea fără materie şi înţelegătoare, Ioane cuvioase, luminează-mă cu rugăciunile tale cele către Domnul.

Sugând dulceaţa postului, ai lepădat amărăciunea desfătărilor; pentru aceasta, părinte, îndulceşti simţirile noastre, mai mult decât mierea şi fagurele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Suindu-te la înălţimea virtuţilor şi scuipând dulceţile râvnitoare de cele de jos, te-ai arătat dulceaţă de mântuire turmei tale, cuvioase părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Ceea ce în chip de negrăit ai născut Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui, tămăduieşte rana cea rea a sufletului meu, şi durerea inimii mele o alină.

Cântarea a 3-a

Călătorind pe calea vieţii se vede, Hristoase, m-am rănit cumplit de tâlhari prin patimi; dar Te rog, ridică-mă.

Jefuitu-mi-au mintea tâlharii şi m-au lăsat mai mult mort în rănile păcatelor; dar vindecă-mă, Domane.

Golitu-m-au patimile de poruncile Tale, Hristoase Mântuitorule, şi m-am rănit cu desfătările; dar varsă spre mine mila Ta.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Roagă, Preacurată, neîncetat, pe cel ce a ieşit din coapsele tale, să izbăvrească de înşelăciunea diavolului pe cei ce te laudă pe tine, Mireasa lui Dumnezeu.

Alt Canon

Ai ars cu cărbunele sihăstriei spinul patimilor, cuvioase, şi încălzeşti adunările călugărilor.

Te-ai făcut cu totul mir de sfinţenie prin miresmele pustniciei, cuvioase, spre miros cu bună mireasmă lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cugetând la legile  sihăstriei, ai înnecat acum patimile, ca pe alţi faraoni oarecând în izvorul lacrimilor tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Opreşte tulburarea cea necontenită a gândurilor mele, Preacurată Maica lui Dumnezeu, îndreptându-mi mişcarea cea către Fiul tău.

S E D E A L N A, glasul al 5-lea

Ţinând ca o armă de mântuire preacurată Crucea Ta, Mântuitorul nostru, prin ea strigămŢie: Mântuieşte-ne pe noi, Cel ce ai pătimit de bunăvoie pentru noi, Dumnezeul tuturor, ca un mult-Milostiv.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Întărind ca nişte trepte virtuţile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând, prin dreapta credinţă, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor, şi păzeşti pe oameni de vătămarea lor, o Ioane, scara virtuţilor; şi acum te rogi, să se mântuiască robii tăi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Astăzi s-a     Cel ce şade pe scaun de heruvimi şi petrece în sânurile Tatălui, ca pe scaunul Său cel sfânt şade trupeşte în sânurile tale, stăpână, împărăţind aşa Dumnezeu peste toate neamurile, şi înţelepţeşte Îi cântăm acum; pe Care roagă-L să mântuiască pe robii  tăi.

Cântarea a 4-a

Tâlharii au furat lucrarea mea cea dumnezeiască şi m-au lăsat pedepsit, fiind în răni.

Dezbrăcatu-m-au de poruncile Tale, Mântuitorule, gândurile mele cele nestatornice; pentru aceasta sunt biciuit de greşeale.

Levitul, dacă m-a văzut rănit de bătăi,  a trecut de mine, Mântuitorule; dar Tu mă mântuieşte.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Cu adevărat te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, care nu ştii de mire, şi la limanul tău scăpăm noi credincioşii.

Alt Canon

Ca o livadă prea mirositoare şi ca o grădină însufleţită de virtuţi ai înflorit cu postirea cu care ai hrănit pe toţi, cei ce te cinstesc pe tine.

Legiuitor al vieţii călugăreşti şi dreptar prea blând sihaştrilor, ca pe un Moise şi ca pe un David câştigându-te, părinte, după adevăr te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Sădit fiind lângă apele înfrânării te-ai arătat, fericite părinte, viţă bine înflorită, rodind strugurii dreptei credinţe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Născut-ai nouă sub vreme pe Cel ce a strălucit fără de vremi din Tatăl, Maica lui Dumnezeu; pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 5-a

Iisuse, cercetează rănile sufletului meu, precum ai cercetat de demult pe cel ce a căzut în mâinile tâlharilor, şi Te rog vindecă, Hristoase, durerea mea.

De biciuirea păcatelor cu durere a slăbit sufletul meu, Hristoase, şi de aceea zac gol de dumnezeieştile virtuţi, dar Te rog, mântuieşte-mă.

Preotul şi levitul cum m-au văzut n-au putut suferi rănile mele şi au trecut de mine; dar Tu, ca un milostiv, acum mi-ai dat mântuire şi m-ai izbăvit.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Nu mă trece, Te rog, cu vederea, Stăpâne, pe mine ticălosul, cel rănit la minte de tâlhari, ci Te milostiveşte, Mântuitorule, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut. .

Alt Canon

Stingând toate patimile cu roua nevoinţelor tale, părinte fericite, din destul te-ai aprins cu focul credinţei şi al dragostei şi te-ai făcut sfeşnic al întfrânării, lumină a nepătimirii şi fiu al zilei.

Strugurele credinţei l-ai hrănit cu dumnezeiasca ta lucrare, părinte, în linuri l-ai pus şi l-ai stors cu ostenelile nevoinţei şi, umplând paharul cel duhovnicesc al postirii, veseleşti inimile turmei tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Răbdând vitejeşte lovirile şi rănile de la vrăjmaşii cei protivnici, te-ai arătat stâlp al răbdării, întărind turma ta cu toiag dumnezeiesc şi hrănind-o, fericite, cu păşunile şi cu apa înrânării.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Urmând graiurile buzelor tale, Preacurată, te fericim; că făcând în adevăr Domnul cu tine măriri, te-a mărit pe tine şi te-a făcut cu adevărat Maică lui Dumnezeu, născându-Se din pântecele tău.

Cântarea a 6-a

Întru patimi mi-am cheltuit viaţa cea dumnezeiască, Stăpâne, şi fiind rău biciuit peste tot de greşeale, am scăpat la Tine şi, Te rog, milostiveşte-Te spre mine.

Jefuitu-mi-au bogăţia şi m-au lăsat ca pe un mort tâlharii, rănindu-mi mintea cu patimile; dar Tu, îndurându-Te, mântuieşte-mă, Doamne.

Dacă a văzut levitul durerea bătăilor mele, nesuferindu-mi rănile, a trecut de mine, iar Tu, Iubitorule de oameni, ai vărsat peste mine mila Ta cea bogată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Pe tine, rugul cel nears, minte şi scara cea însufleţită, uşa cea cerească, după vrednicie te lăudăm, Preacurată Marie, ceea ce eşti lauda drept-slăvitorilor.

Alt Canon

Luat-ai în suflet dumnezeiasca bogăţie a Duhului, rugăciunea cea fără prihană, curăţia, cinstea, privegherea neîncetată, ostenelile postului, prin care te-ai cunoscut casă a lui Dumnezeu.

Nimicnicia materiei celei de jos ai trecut-o, înţelepte, şi cu rugăciune fără materie ţi-ai înălţat gândul şi te-ai arătat moştenitor odihnei celei de sus, pentru desăvârşirea vieţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cu sudorile pustniceşti ai stins cu adevărat cărbunii săgeţilor vrăjmaşului şi, aprinzând focul credinţei ai ars freamătele necredinţei eresurilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Strălucit-a din Sion bunăcuviinţa Celui Preaînalt, îmbrăcându-Se cu îmbrăcămintea trupului din tine, prin negrăită unire, ceea ce nu ştii de nuntă, şi a luminat lumea.

C O N D A C, glasul al 4-lea

Întru înălţimea înfrânării te-a pus pe tine Domnul, ca pe o stea adevărată şi nerătăcită, luminând marginile, învăţătorule Ioane, părintele nostru.

I C O S

Casă a lui Dumnezeu te-ai făcut cu adevărat pe tine însuţi, părinte, cu dumnezeieştile tale virtuţi, împodobind lămurit, ca şi cu nişte aur strălucitor, credinţa, nădejdea şi dragostea cea adevărată; aşezând dumnezeieştile legi, nevoindu-te cu înfrânarea ca cel fără de trup; gândire, bărbăţie şi înţelepciune câştigându-ţi şi smerenia prin care te-ai înălţat. Pentru aceasta te-ai şi luminat cu rugăciunile tale neîncetate, şi ai ajuns la locaşurile cereşti, învăţătorule Ioane, părintele nostru.

Cântarea a 7-a

Tâlharii au căzut asupra mea, ticălosul, şi rănindu-mă, m-au lăsat ca pe un mort fără suflare; pentru aceasta mă rog Ţie, Dumnezeule, cerctează-mă.

Jefuitu-mi-au mintea gândurile cel nestatornice şi, cu patimile rănindu-mă, m-au lăsat mort întru mulţimea greşealelor; dar vindecă-mă, Mântuitorule.

Dacă m-a văzut levitul chinuindu-mă în răni, nesuferind bubele, pentru nevindecarea lor, a trecut de mine, Mântuitorul meu; dar tu însuţi mă tămăduieşte.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Tu m-ai mântuit, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, vărsând peste rănile mele mila cea bogată a îndurărilor Tale, Hristoase. Pentru aceasta pe Tine Te slăvesc.

Alt Canon

La verdeaţa împărăţiei celei de sus ţi-ai hrănit, părinte, turma şi, cu toiagul dogmelor alungând fiarele eresurilor, ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Intrat-ai la ospăţul de nuntă cel de sus, al împăratului Hristos, fiind îmbrăcat cu veşmânt vrednic de Cel ce te-a chemat; la care ai şi şezut strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Râu al înfrânării te-ai arătat, părinte, neudat fiind de păcate, înnecând gândurile şi curăţind spurcăciunea celor ce strigă cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Din pântecele tău a ieşit Domnul tuturor, Fecioară, întrupându-Se; pentru aceasta, cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, cu dreaptă credinţă strigăm Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

De la tâlhari, de la gândurile mele, mi-am stricat viaţa, Mântuitorule, cu biciurile păcatelor;  pentru aceasta, m-am golit de dumnezeiescul chip al Tău, al lui Dumnezeu celui iubitor de oameni; dar Tu milostiveşte-Te spre mine.

Venit-ai pe pământ din cele de sus, Mântuitorule, milostivindu-Te spre mine cel rănit tot de biciurile păcatelor şi ai turnat peste mine mila Ta, Hristoase îndurate.

Trupul şi sufletul Tău, Stăpâne Mântuitorule, ţi-ai dat răscumpărare pentru mine şi m-ai mântuit pe mine, cel cu totul rănit cu răni netămăduite, de roiul păcatelor, ca un milostiv.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Pe tine, Fecioară, care mai presus de gând ai născut pe Domnul din cuvânt dumnezeiesc-omenesc, şi ai rămas fecioară, toate lucrurile şi toată suflarea te binecuvântăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Alt Canon

Stâlp însufleţit cu adevărat, şi chip al înfrânării câştigându-te pe tine, toţi cinstim pomenirea ta, Părinte Ioane.

Mulţimea călugărilor se bucură, şi saltă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor; că ai luat cunună după vrednicie împreună cu dânşii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Fiind împodobit cu virtuţile ai intrat în cămara cea de nuntă a măririi celei nespuse, cântând laudă lui Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Pe cei ce au nevoie de ajutorul cel de la tine nu-i trece cu vederea, pentru că te laudă şi te preaînalţă întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Nepăzind poruncile Tale, Stăpâne, cu mintea mea întrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol;  ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă.

N-a putut levitul să şteargă rănile mele; ci ai venit Tu, Bunule, la mine cu milostivire şi ai turnat peste mine mila îndurărilor Tale, Mântuitorule, ca un doctor prea ales tămăduindu-mă.

Ca Cel ce eşti milostiv, îndurându-Te, Hristoase, m-ai mântuit pe mine, cel rănit de tâlhari cu bătăi, şi Ţi-ai dat sufletul şi trupul Tău, Mântuitorule, ca doi dinari, pentru a mea răscumpărare.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Mai presus de gând este naşterea ta, Maică a lui Dumnezeu, că zămislirea întru tine a fost fără de bărbat, şi fecioreşte s-a făcut naşterea, că Cel ce S-a născut este Dumnezeu; pe Care slăvindu-L, pe tine, Fecioară, te fericim.

Alt Canon

Tămăduitor te-ai arătat de la Dumnezeu, fericite, celor ce zac întru păcate, şi pierzător şi izgonitor al duhurilor celor viclene. Pentru aceasta te fericim.

Părăsit-ai pământul, părinte, ca pe un locaş al stricăciunii, şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, şi împreună cu dânşii te veseleşti, bucurându-te de desfătarea cea dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Astăzi este zi de sărbătoare, care cheamă toate adunările sihaştrilor la dănţuire duhovnicească, la masă şi la mâncare de viaţă nestricăcioasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Cel ce s-a sălăşluit în tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, surpând pe ucigaşul de oameni, care a amăgit dintâi pe începătorii neamului cu sfatul rău, născându-Se din tine, ne-a mântuit pe noi pe toţi.

Sursa: Triod

Categorii:Rugăciuni
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: