Prima pagină > Noi pagini de Sinaxar > Cuviosul Macarie Makris

Cuviosul Macarie Makris

8 ianuarie:
Cuviosul Macarie Makris,
Egumenul Mănăstirii „Hristos Pantocratorul” din Constantinopol
Cuviosul Macarie s-a născut în Tesalonic în jurul anului 1383 şi a fost tuns monah în Mănăstire Vatopedi din Sfântul Munte la vârsta de 18 ani. S-a supus pentru îndrumare duhovnicească unui respectabil stareţ, pe nume Armenopoulos, a stat pe lângă lângă el timp de 10 ani şi a înaintat în ştiinţele umane, dar şi în virtuţile ascetice, aşa încât a ajuns şi la răpiri extatice ale minţii. A alcătuit un cuvânt de laudă spre cinstirea Sfântului Maxim Cavsocalivitul (13 ianuarie), a cărui cuvioasă viaţă, întocmai cu a îngerilor, a încercat s-o imite în toate. Când a adormit părintele său duhovnicesc, Macarie s-a făcut ucenicul unui alt cuvios stareţ, David din Tesalonic. A fost hirotonit preot şi dorea să se dedice vieţii isihaste, însă nu a putut să-şi împlinească dorinţa, pentru că împăratul Manuel al II-lea Paleologul l-a chemat în capitală împreună cu părintele său duhovnicesc (1419), pe care l-a numit duhovnic şi sfetnic al său. Cu toate acestea, împăratul nu a putut să se împotrivească multă vreme dorinţei lor pentru viaţa isihastă. La puţină vreme după întoarcerea lor în Athos, David şi-a încredinţat sufletul său Domnului (1422) şi după insistente presiuni ale împăratului, Macarie a fost nevoit din nou să-şi părăsească liniştea şi rugăciunea neîmprăştiată şi să meargă în Constantinopol. A refuzat să preia egumenia Mănăstirii Studion şi a fost numit egumen la Mănăstirea Pantocrator, care atunci se afla în declin. Necruţându-şi puterile, Macarie a călătorit în Serbia şi în Rusia şi cu sprijinul regelui Ştefan al Serbiei şi al Mitropolitului Fotie al Moscovei (2 iulie), a reuşit să ridice mănăstirea şi să adune obşte.
A fost numit protosinghel al Patriarhului şi, în acelaşi timp, duhovnic al împăratului. A participat activ şi cu osârdie la consfăturirile dintre elinii ortodocşi şi latinii romano-catolici, însă fără a ceda nimic în ceea ce priveşte Sfintele Dogme ale Ortodoxiei. În anul 1429 a fost trimis la Roma, la papa Martin al V-lea, în fruntea unei delegaţii ce avea ca scop convocarea unui sinod pentru unirea Bisericilor. În ajunul pornirii sale pentru o nouă misiune la Roma, a fost lovit de ciumă şi s-a retras în insula Halki din Propontida, unde şi-a încredinţat sufletul său Domnului (7 ianuarie 1431). În afara vieţilor de sfinţi şi a cuvintelor praznicale, a scris şi tratate dogmatice referitoare la diferenţele dintre ortodocşi şi romano-catolici.


(tradus de https://acvila30.wordpress.com după Sinaxarul părintelui Macarie Simonopetritul)

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: