COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 22 SEPTEMBRIE: CUVIOŞII COSMA ŞI IONA

22 SEPTEMBRIE:
POMENIREA SFÂNTULUI CUVIOS COSMA ZOGRAFITUL,
CARE A PUSTNICIT ÎN SFÂNTUL MUNTE

Sfântul Cosma era originar dintr-o familie de viţă nobilă din Bulgaria. Părinţii lui l-au educat creştineşte şi l-au pus să înveţe carte elină şi slavonă. Dorinţa lor era să-l însoare. El însă, atras de dragostea lui Hristos, a plecat pe ascuns în Sfântul Munte şi a fost tuns monah în Mănăstirea bulgărească Zografu. Aflându-se odată la praznicul Buneivestiri în Mănăstirea Vatopedi, a văzut o femeie slujind în biserică şi în trapeză. Foarte mâhnit la început pentru această încălcare a canoanelor monahale, s-a bucurat mult, când a fost înştiinţat că era Maica Domnului, care i s-a arătat în acest fel.
După ce a trecut puţin timp, a fost hirotonit preot şi s-a predat cu totul rugăciunii şi slujirii fără cârtire în mănăstire. Într-o zi, în timp ce se ruga înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu şi cu lacrimi fierbinţi o ruga să-i arate felul în care se va mântui, a auzit un glas care-i zicea: ,,Să pleci din mănăstire şi să te linişteşti singur’’. Ascultător faţă de voia dumnezeiască, s-a liniştit de atunci, cu binecuvântarea egumenului, într-o chilie din apropierea mănăstirii.

Peste câţiva ani, desăvârşit în toate virtuţile, s-a învrednicit să primească de la Dumnezeu harisma vederii-înainte şi pentru o lungă perioadă de timp a fost duhovnicul multor monahi. Către sfârşitul vieţii i s-a arătat Hristos şi i-a prezis că va suferi multe de la demoni, înainte de a-l muta în Împărăţia Sa. Cu două zile înainte de adormirea sa, l-a vizitat căpetenia demonilor cu escorta şi cu un toiag l-a bătut peste tot trupul atât de sălbatic, încât l-a lăsat pe jumătate mort. După două zile, pe 22 septembrie 1323, Cuviosul Cosma s-a împărtăşit, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi şi-a dat sufletul în pace.

În timpul slujbei de înmormântare, pe care i-au cântat-o fraţii săi, s-au adunat toate animalele şi păsările pustiei şi urmau în linişte până acolo unde a avut loc îngroparea. Atunci, toate au scos un strigăt puternic şi s-au risipit iarăşi în pustie. După 40 de zile, când monahii i-au deschis mormântul, ca să mute cinstitele lui moaşte în mănăstire, nu l-au găsit înăuntru şi nimeni până astăzi nu ştie ce s-a întâmplat, fără numai Dumnezeu.

POMENIREA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IONA, CTITORUL MĂNĂSTIRII BUNEIVESTIRI DE LA IAŞEZERO

Cuviosul Iona, ctitorul Mănăstirii Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu într-o regiune pustie de lângă lacul Iaşezero, a trăit în primii ani ai ţarului Ivan al IV-lea cel Groaznic (1533-1584). Iradierea lui duhovnicească a atras un mare respect din partea familiei ţariste şi preţuirea unor sfinţi, precum a Sfântului Irinarh de la Solovăţ (pomenit pe 17 iulie), care veneau în mănăstire. A adormit în pace la începutul veacului al XVII-lea.

(Trad. Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe)