Prima pagină > Ştiri > Sâmbătă 14 mai 2011 ucenici ai părintelui Marcu Manolis au sărbătorit împreună cu tineri întemnițați în Pușcăria din Avlona, la 40 de Km de Atena, pe Sfinții mărturisitori ai temnițelor românești.

Sâmbătă 14 mai 2011 ucenici ai părintelui Marcu Manolis au sărbătorit împreună cu tineri întemnițați în Pușcăria din Avlona, la 40 de Km de Atena, pe Sfinții mărturisitori ai temnițelor românești.

Sâmbătă 14 mai 2011 ucenici ai părintelui Marcu Manolis au sărbătorit împreună cu tineri întemnițați în Pușcăria din Avlona, la 40 de Km de Atena, pe Sfinții mărturisitori ai temnițelor românești.

 ”Viața – Slujba și Paraclisul Sfinților slăviților mărturisitori și martiri ai secolului XX din temnițele românești”, carte publicată în limba greacă anul acesta.

A fost  săvârșită slujba  în limba greacă , după cartea prezentată mai sus. A fost o atmosfera deosebită, cu toții au simțit suferința tinerilor întemnițați în Avlona, dar și bucuria cu care au participat la această liturghie și Sfinții Inchisorilor.

Totul a fost neobișnuit  de frumos și duhovnicesc. La sfârșitul Liturghiei s-a vorbit pe scurt despre Viata Sfinților închisorilor apoi toți s-au închinat la Moaștele și Icoanele Sfinților, iar la sfârșit tinerii au primit  dulciuri.

Este un obicei statornicit de aproximativ 25 de ani, obicei pe care l-a creat Pr. Marcu, ca în fiecare sâmbătă să se săvârșească Utrenia și Dumnezeasca Liturghie în inchisoarea din Avlona, dar de data aceasta a fost un moment deosebit datorită sărbătoririi Sfinților închisorilor.

Să citim în continuare mai multe despre acest obicei creat în închisoarea de minori din Avlona și câteva declarații despre :

Părintele Marcu al puşcăriaşilor 

Întreaga viaţă a Părintelui Marcu este o continuă ofrandă către semenii săi

Orice ajutor este binevenit în lucrarea părintelui Manolis

 Celor care au nevoie de el – bolnavilor din spitale şi copiilor deţinuţi în închisoarea de minori din Avlona, le oferă haine, alimente, cărţi, dar mai presus de toate o speranţă, pentru că îşi îndreaptă privirea către ei. Îi ascultă dându-le cuvântul. Şi încearcă să îi înţeleagă.

La o vizită recentă a lui în închisoarea de minori a oferit fiecărui copil o geantă de voiaj care „are o  semnificaţie simbolică. Sacii de voiaj le dau copiilor speranţa libertăţii”. Îi vizitează de două ori pe săptămână şi discută cu ei, iar avocatul bisericii îi ajută cu asistenţă juridică.

Desigur, părintele Marcu, cel care vorbeşte puţin, subliniază că lucrarea sa este „un efort colectiv. Sunt atâţia credincioşi care ajută şi fără generosul lor ajutor nu aş fi reuşit nici o zecime. Şi toţi învăţăm din comunicarea cu semenii noştri care au nevoie de noi. Şi ceea ce ne dau nu se compară cu nimic. Pentru că, există o mai mare mulţumire sufletească decât să îi bucuri pe semenii tăi?”. Şi apreciază că „în sânul Bisericii se realizează o lucrare uriaşă de ajutorare a aproapelui, indiferent dacă de multe ori nu se face cunoscută în exterior”.

În arhondaricul Bisericii Sfântului Gheorghe din (cartierul) Dionisios Attika se dau lecţii de muzică bizantină, de pictură şi cei care predau sunt credincioşi şi nimeni nu îi plăteşte. Acolo sunt găzduite şi expoziţii cu picturi ale copiilor şi au loc „mese ale dragostei”.

Nav.Kar.

 responsabil cu redactarea, Ghiorghios Kiusis, kiusis@enet.gr

Părintele Marcu a plecat din această viaţă.

Îl vom avea mereu în inimile noastre …

 Astăzi e o zi tristă pentru noi aici la Avlonas. Domnul Petros, directorul şcolii ne-a anunţat că „părintele nostru”, părintele Marcu, a plecat din această viaţă(16 aprilie 2010). După această veste, tăcerea şi durerea s-au întins pe coridor şi în sălile şcolii noastre. Părintele Marcu pentru noi era un mare sprijin. În unanimitate, deci am hotărât să dedicăm memoriei lui ziarul nostru de anul acesta şi să scriem două cuvinte despre prezenţa şi lucrarea sa aici. Aici toţi ne-am întristat pentru părintele Marcu. Era un părinte foarte bun, generos şi un om foarte cald. Mai ales aici în puşcărie toţi îl iubeau, îl respectau mult şi îl cinsteau. Venea la şcoală şi petrecea ore întregi cu noi, ne vorbea despre binele nostru, ca să luăm decizii corecte şi să apucăm drumul cel bun în viaţă. Ne vroia binele. Mulţi copii îl aveau ca pe tatăl lor şi îl aşteptau în fiecare miercuri ca să îl îmbrăţişeze, să îl vadă şi să îi sfătuiască. Venea la şcoală şi la biserică şi ne aducea daruri şi tot ce putea. Ceea ce avem de spus aici toţi este că a plecat din această viaţă şi îndată ce am aflat ne-am mâhnit foarte mult. Dorim să fie bine acolo unde este şi să ne ajute de acolo aşa cum ne ajuta de fiecare dată când ne vedea. De fiecare dată când vom merge la biserică vom aprinde o lumânare şi pentru părintele Marcu, ne vom gândi la el şi ne vom ruga pentru el, pentru că îl iubeam şi o să ne amintim totdeauna de el. Era un om deosebit căruia îi păsa de noi, avea o inimă mare în care încăpeam toţi. Aceste cuvinte sunt puţine şi nu pot exprima ceea ce simţim pentru el. Dumnezeu l-a vrut lângă el, l-a luat şi l-a pus în Rai ca să lumineze şi ca de sus să aibă grijă de noi, de părinţii noştri şi de oamenii pe care îi iubim. Îi trimitem părintelui Marcu ultimul nostru rămas bun şi să ştie că ne gândim la el şi îl iubim cu toţii.

Puşcăriaşii din Avlonas, N.K. 20 de ani

 Sunt deţinut în puşcăria din Avlonas de destul de mult timp, de aproape 20 de luni. În aceste luni am cunoscut destui oameni şi deţinuţi, dar şi oameni care vin aici ca să ne ajute. Spre exemplu profesorii noştri care încearcă să facă ce este mai bine pentru noi. Şcoala m-a adus lângă oameni pe care nu îi voi uita niciodată şi mai ales lângă un om important şi deosebit, lângă părintele Marcu. Părintele Marcu era un om foarte bun care îi ajuta pe toţi copiii, ne dădea sfaturi şi ne învăţa multe lucruri. Astăzi, 19 aprilie  am aflat că părintele Marcu „a adormit” pentru totdeauna, adică a plecat din această viaţă. M-am întristat mult, ştiu însă că va fi mereu lângă noi aşa cum era când ne spovedea şi ne vorbea. Totdeauna când vorbeam cu el mă simţeam foarte bine, nu pot să descriu sentimentele pe care le aveam mai ales când mă spovedea. Îndată ce voi fi eliberat mă voi duce la mormântul lui şi voi aprinde o lumânare spre pomenirea Sfântului Marcu.

Puşcăriaşii din Aulonas, N.K., 21 de ani

Sursa: Ziarul Gimnaziului şi Liceului EKKNA, Προσπαθώνταςγια το αύριο(Încercând pentru mâine), aprilie 2010, Nr. 9, p. 6,  http://gym-par-avlon.att.sch.gr/

Traducere Tatiana Petrache


Source:graiulortodox.wordpress.com

Categorii:Ştiri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: