ÎN MIERCUREA CEA CURATĂ, SEARA – TOATĂ SUFLAREA ORTODOXĂ ÎN BISERICI LA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL. CEI CARE DIN MOTIVE BINECUVÂNTATE NU POT AJUNGE LA ACEASTĂ SLUJBĂ O POT CITI ÎN CASELE LOR ÎN LOCUL RUGĂCIUNILOR DE SEARĂ.

ÎN MIERCUREA CEA CURATĂ SEARA
SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI

CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL
(PARTEA A TREIA)

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grabeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine, bine!”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: “Slăvit sa fie Domnul!”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

După sfârşitul psalmului acesta, se cântă Canonul mare al Sfântului Andrei Criteanul (PARTEA A TREIA)

Cântarea 1, glasul al 6-lea:

Irmosul:

            Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit (de două ori).

    Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Din tinereţe, Mântuitorule, poruncile Tale le-am lepădat, şi mi-am trecut toată viaţa cu pofte, neîngrijindu-mă şi lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ţie, Mântuitorule: măcar la sfârşit mântuieşte-mă.

Pe mine cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe nu mă lăsa în iad, deşert, ci, mai înainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşealelor.

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A PATRA A POSTULUI!

(Rugăciuni din Triod)

Cel ce ai arătat pe Apostoli luminători până la marginile lumii, Cuvinte al lui Dumnezeu, luminează prin propovăduirea lor inimile noastre cu lumina virtuţilor şi cu postul le curăţeşte, dând pocăinţă de întoarcere robilor Tăi: ca să Te slăvim, Mântuitorule, pe Tine, Cel ce eşti singur prea bun.

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: „HALUL CEL MAI DE JOS – ACCEPTAREA DREPTULUI ENGLEZ !” (interviu acordat periodicului Epikaira, UPDATE – TRADUCEREA INTEGRALĂ)

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU:

„HALUL CEL MAI DE JOS – ACCEPTAREA DREPTULUI ENGLEZ !”

          Cu un cuvânt torenţial şi cu o opinie asupra întregului spectru de subiecte, care preocupă devenirea elenă, dar şi cea mondială, Mitropolitul Serafim  de Pireu vorbeşte pentru periodicul Epikaira fără formalisme şi eschivări rotunjite. Îşi exprimă poziţia asupra economiei şi Memorandumului, temelor naţionale, aliaţilor şi adversarilor Eladei, sistemului politic şi luptei elinilor pentru supravieţuire în perioada sumbră pe care o străbatem.

          Mitropolitul Serafim se opreşte în mod deosebit asupra rolului naţional al Bisericii, subliniind că prezenţa ei ar trebui să fie chiar mai activă, cu un cuvânt premergător şi profetic, fundamentat pe sângele şi lacrimile martirilor şi ale eroilor. Dacă în Biserică există activism, Mitropolitul Serafim merită pe deplin caracterizarea. Ceea ce cu siguranţă nu i se potriveşte este corectitudinea politică în articularea cuvântului său.

          Reporter: Înalt Preasfinţite, elinii suportă o presiune fără precedent în urma succesivelor măsuri ale Memorandumului. Ce estimaţi că se va întâmpla în continuare?

          Mitropolitul Serafim de Pireu: Ceea ce mă înfricoşează şi mă îngrozeşte este deprecierea nobleţei noastre duhovniceşti, a acestui suprem dar pe care l-am avut ca popor şi ca neam: Să înfruntăm lucrurile cu eroism şi cu putere morală, iar în acelaşi timp să nu acceptăm impulsuri de xenofobie, rasism, reacţie la ceea ce este diferit de noi, în câteva cuvinte. Este absurd şi naiv să credem în bunele intenţii ale asociaţilor noştri, în clipa în care toţi aceştia sunt acţionari în mâinile aşa-numitelor pieţe. În acelaşi timp, tineri bat zi de zi în poarta Mitropoliei noastre, ca să-i ajutăm să emigreze în afară. Este foarte mare durerea pentru noi să vedem oameni de ştiinţă, oameni foarte talentaţi, pentru care ţara noastră a făcut eforturi, ca să-i clădească, să le zidească sufletul şi inima, să-şi dorească să plece din ţară, dezamăgiţi de neşansa proastei gestionări şi, în general, de degradarea valorilor vieţii umane.

          Reporter: Ce ar trebui după părerea dumneavoastră să se întâmple?

          Mitropolitul Serafim de Pireu: Cred că a venit vremea să căutăm cu febrilitate un personal politic, indiferent de partidul în care este încadrat, care să apere identitatea Eladei, sufletul ei, împotriva înrobirii libertăţii noastre şi a realităţii amare a unei sclavii,  pe care, din nefericire, puteri din interiorul ţării, care s-au supus de bunăvoie, caută să o consolideze.

          Reporter: În ce fel?

          Mitropolitul Serafim de Pireu: Patria noastră are posibilităţi uriaşe. Dacă vreţi, pentru că poziţia ei geografică este foarte importantă. Dacă vreţi, deoarece Dumnezeu ne-a înzestrat atât de mult, încât şi din punct de vedere cultural să fim un popor care oferă permanent. Totuşi, patria noastră are o bogăţie uriaşă, pe care ar putea s-o valorifice. De la turism şi de la resursele energetice până la flota comercială, producţie agricolă, oameni de ştiinţă şi antreprenoriat. Ar fi ultimul hal să acceptăm astăzi ca Stat Dreptul englezesc ca Drept de reglementare a diferenţelor cu creditorii  noştri, iar o ţară străină, Luxemburgul, ca ţară în care jurisdicţional se vor rezolva diferenţele.

Reporter:  Poziţia partenerilor noştri cum o consideraţi?

Mitropolitul Serafim de Pireu: Cele trei instituţii [internaţionale] de evaluare a ratingului financiar, Fitch, Moody’s şi Standard & Poor’s aparţin unui anume lobby de oameni. Devenirea mondială economică a revenit unei anume societăţi de oameni, elitistă. Aşa-numitele pieţe au un nume şi un prenume. E cu totul lipsit de înţelepciune şi naiv să credem în bunele intenţii ale partenerilor noştri, din moment ce

MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA (BISERICA ELADEI): “ÎN LOC SĂ NE ALĂPTĂM DIN PIEPTUL BISERICII, NOI ÎL MUŞCĂM!”

        

ÎNALT PREA SFINŢITUL NICOLAE, MITROPOLIT DE MESOGHEA:

,,SUNTEM CONDUŞI SPRE O CATASTROFĂ NAŢIONALĂ”

Interviu acordat lui Dimitris Rizulis

Unul din cei mai dinamici mitropoliţi ai Bisericii Elene, Mitropolitul Nicolae de Mesoghea şi Lavreotiki (care a predat la Harvard şi MIT, a fost colaborator la NASA şi le-a părăsit pe toate pentru a deveni monah) îşi deschide cărţile la «Κυριακάτικη Δημοκρατία» şi susţine că suntem conduşi spre o catastrofă naţională istorică.

Prevede probabil eventuala explozie socială, subliniază că ,,Biserica e datoare să-şi golească conturile şi rezervele”, iar despre arestul preventiv al egumenului Efrem declară că unii au pornit să lovească Biserica, dar au înjunghiat Justiţia.

 * * *

Societatea – un cazan în fierbere

Reporterul: Înalt Prea Sfinţite, ţara trece prin zile dificile şi poporul şi-a pierdut deja răbdarea. Vă temeţi de o eventuală explozie socială?

Mitropolitul Nicolae: Cine nu se teme de asta? Când ca popor ne-am pierdut orice reper  duhovnicesc, cum este posibil să fie controlată indignarea, sentimentul nedreptăţii, foamea şi cele ce decurg din ele?

Reporterul: Vă simţiţi dezamăgit de traiectoria şi de evoluţiile din ţară? Dar de poziţia Europei?

Mitropolitul Nicolae: Evoluţiile nu sunt chiar atât de mulţumitoare. Cred că suntem conduşi spre o catastrofă naţională istorică. Nu mă aşteptam la ceva mai bun de la Europa.

Ceea ce e cel mai grav e faptul că nu se văd la noi semne de trezire.

Reporterul: V-aţi alăturat poporului cu curaj când a fost impus haraciul D.E.I. (ΔΗΜΟΣΙΑ ΕΠΙΧΕΙΡΗΣΗ ΗΛΕΚΤΡΙΣΜΟΥ – Compania Publică de Electricitate Elena – n.tr.). Atunci, unii v-au judecat pentru intervenţii politice. Ce le răspundeţi?

Mitropolitul Nicolae: Să citească atent pastorala, să se gândească în linişte şi să întrezărească cu sinceritate  situaţia de astăzi.

Reporterul: Anumiţi politicieni [primul dintre toţi domnul Nikos Simfonakis] v-au atacat cu asprime din când în când.Vă amărăşte acest comportament?

Mitropolitul Nicolae: Nimeni nu mă amărăşte în afară de mine însumi. Oamenii au dreptul să nu cadă de accord, nu însă să şi falsifice cu patimă adevărul.

***

     Rolul Bisericii

Reporterul: Poporul caută sprijinul Bisericii. Chiar dacă se realizează o lucrare socială uriaşă, se aud voci care spun că Biserica trebuie să facă mai mult. Sunteţi de acord?

Mitropolitul Nicolae: Biserica trebuie întotdeauna să realizeze cât poate mai mult, să-şi golească conturile şi rezervele, să se ofere spre slujirea poporului cu toate puterile ei, permanent funcţionând în hotarele ei. Acolo se întâlneşte cu Dumnezeu.

Adeseori însă, există o absurditate în pretenţiile celor care se poziţionează critic la adresa ei. Sunt cei care vorbesc despre bogăţii şi averi fabuloase.

Este cu totul nedrept să se ofere atâta lucrare, să fie îmbrăţişată atâta lume şi unii să insiste în a emite răutăţi.

Reporterul: E responsabilă şi Biserica pentru criza prezentă?

Mitropolitul Nicolae: Cu siguranţă că şi noi toţi avem responsabilităţi. Dacă am fi fost – ca Biserică – mai aproape de mesajul şi de misiunea noastră, cât de diferit ar fi stat lucrurile?

Însă pe de altă parte, Biserica cu ce este vinovată de toate aceste alegeri politice inadmisibile, care au avut loc în ultimii ani?

Persecuţia pe care a primit-o nu este fără legătură cu criza.

Acolo unde eu simt responsabilitatea noastră nu este referitor la ce am făcut noi, ci la ce nu am făcut.

Reporter: În Mitropolia Înalt Preasfinţiei Voastre prin ce modalităţi îi ajutaţi pe cei care au nevoie şi ce vă cer credincioşii?

Mitropolitul Nicolae: Principala cerere a oamenilor este găsirea de lucru. Puţini sunt cei care caută altceva. 

 Sunt însă mulţi cei care cu multă demnitate împart împreună cu noi impasurile lor.

Ceea ce facem noi ca Biserică este că încercăm să stăm alături de ei după cum şi cât putem noi toţi să ridicăm greutatea.

Reporter: Care sunt responsabilităţile conducerii politice?

Mitropolitul Nicolae: Cred că mari. Însă ceea ce ne este necesar acum este buna-înţelegere, eroism, întoarcere la constantele noastre duhovniceşti şi înţelepciune. Consider că am fost conduşi în situaţia tragică din prezent, pentru că am distrus educaţia noastră, am negat valorile şi tradiţiile noastre, L-am pierdut pe Dumnezeu şi credinţa noastră, ne-am deformat limba şi istoria noastră, trăim fără demnitate naţională. Şi în cele din urmă cine-i de vină că tripticul religie – patrie – familie sau îngemănarea Ortodoxie – Elada au dobândit o dimensiune negativă în dialectul nostru cotidian?

Toate acestea sunt o urmare a alegerilor anumitor oameni politici.

Reporter: Recenta scrisoare a Arhiepiscopului către Prim-ministru v-a bucurat?

Mitropolitul Nicolae: O aşteptam şi într-adevăr m-a odihnit. A avut elemente de cuvânt profetic. A spus curat nişte adevăruri.

Aceasta este misiunea Bisericii, nu să rezolve problemele cotidiene. Asta este datoria reprezentanţilor noştri politici.

Misiunea ei este să mărturisească adevărul şi să arate drumul nostru către Dumnezeu.

Reporter: Ţara, în afară de sărăcie, pătimeşte şi de deprimare. În legătură cu ridicarea moralului poporului cum şi în ce fel poate să ajute Biserica?

Mitropolitul Nicolae: Când dorinţa arzătoare a sufletului nostru este Dumnezeu poate exista tristeţe, însă niciodată deprimare.

V-aţi imaginat vreodată un mucenic să cadă în deprimare, deoarece este persecutat?

 Ceea ce oferă Biserica este Dumnezeul cel Viu. Rugăciunea către El este o respiraţie, un răgaz.

 „Spre Domnul tot cel ce are nădejdea mai înalt este decât toţi cei ce-l întristează”. Aşa ajută Biserica.

Reporter: Speranţă pentru viitor există?

Mitropolitul Nicolae: Cu siguranţă că există.

Dacă ne vom ţine agăţaţi de credinţa şi de tradiţia noastră, chiar dacă ne vor lovi, vom învia. Şi chiar de ne vor împrăştia, ne vom reface.

Reporter: Credeţi că Biserica are nevoie de înnoire?

Mitropolitul Nicolae: Biserica înseamnă înnoire fără răgaz. „Dacă este cineva în Hristos făptură nouă”.

Dacă există această reînnoire, atunci cu siguranţă Biserica echilibrează curajul cuvântului contemporan cu respectul experienţei ei diacronice.

Reporter: Se spune în cercurile bisericeşti că atunci când se va deschide subiectul veţi fi printre candidaţii pentru tronul arhiepiscopal. E adevărat?

Mitropolitul Nicolae: Îmi doresc ca atunci când se va pune această problemă să mă aflu într-o asemenea stare încât să nu se preocupe nimeni de mine.

 *  * *

          „Prin arestul preventiv al lui Efrem au încercat să lovească Biserica şi au înjunghiat  justiţia”

 

Reporter: Cum evaluaţi peripeţia arestului preventiv al Egumenului Efrem?

Mitropolitul Nicolae: Un egumen athonit în închisoare! Nu vinovat, ci periculos! Pentru că o judecătoare a spus că are înclinaţie spre activitatea criminală.

L-au închis pe om nu în urma unei concluzii de anchetă, ci printr-o …. caracterizare judecătorească.

Dacă e posibil! O dovadă a adevăratei noastre crize.

Au pornit să lovească Biserica şi au înjunghiat justiţia.

Reporter: Susţinerea Sfântului Sinod faţă de egumen a pricinuit tulburări şi reacţiile Mitropolitului Hrisostom de Messinia. Cum evaluaţi reacţia lui?

Mitropolitul Nicolae: N-aş vrea să judec un episcop şi mai ales prin intermediul unui ziar lumesc. Fiecare să judece singur.

Reporter: Dacă unii arhierei v-ar propune ca viitor arhiepiscop, aţi accepta asta?

Mitropolitul Nicolae: Pentru că voi puneţi întrebări greşite trebuie ca şi ierarhii să facă propuneri greşite?

În Biserică, locul cel mai bun nu este al primului, ci cel al ultimului. Şi fericit este acela care înţelege asta.        

Reporter: Îmi amintesc cât v-au presat să acceptaţi a deveni mitropolit. Acum, după atâţia ani, există momente în care ziceţi că poate era mai bine să nu fi primit?

Mitropolitul Nicolae: Nimeni, niciodată, nu m-a forţat. N-are nevoie de noi nici Dumnezeu, nici Biserica.

Şi iarăşi, nici lucrul cel mai important în viaţa unui cleric nu este să devină mitropolit.

Niciuna din Fericiri nu zice „Fericiţi, mitropoliţii!”. Spune însă prima fericire: „Fericiţi cei săraci cu duhul”, iar ultima – „fericiţi cei prigoniţi”.

Eu mă nevoiesc pentru prima şi mă pregătesc pentru ultima.

Astfel sper să-L văd pe Dumnezeu, „că aceştia vor vedea pe Dumnezeu”. Poate în cealaltă viaţă.

        * * *

  „Descoperirea lui Dumnezeu nu va avea loc cu experimentul CERN, ci în noi”

Reporter: În afară de arhiereu, sunteţi şi om de ştiinţă. Ştiinţa nu se bate cap în cap cu credinţa în Dumnezeu?

Mitropolitul Nicolae: Am fost om de ştiinţă; nu mai sunt. Acum sunt un simplu ucenic al lui Hristos. Dar din toată inima mea.

Mie ştiinţa mi-a făcut numai bine. Îi mulţumesc mult lui Dumnezeu pentru acest dar.

Îi mulţumesc însă mai mult că mi-a dăruit binecuvântarea credinţei, a preoţiei şi a vieţii monahale.

Cât despre conflict e ca şi cum aţi întreba dacă se poate ciocni un avion cu o rachetă.   

Primul se deplasează în atmosferă foarte jos. A doua, în spaţiu, liberă de greutate.

Reporter: Marele experiment CERN caută particula lui Dumnezeu. E vorba despre o hulă sau despre o revoluţie ştiinţifică?

Mitropolitul Nicolae: Dar ce spuneţi acum? Dacă există, de ce să n-o găsim? Tema nu este să descoperim la CERN particula lui Dumnezeu.

Noi încercăm să-L întâlnim pe Însuşi Dumnezeu în noi.

Dacă primul lucru este o revoluţie ştiinţifică, al doilea lucru este o explozie duhovnicească. Bun e primul lucru, măreţ – al doilea.  

Reporter: Incinerarea morţilor, propunerea de eliminare a simbolurilor religioase, devalorizarea orelor de religie şi alte propuneri asemănătoare, consideraţi că fac parte dintr-un plan mai larg împotriva credinţei şi a Bisericii?

Mitropolitul Nicolae: Consider că fac parte din cauzele cele mai adânci ale crizei duhovniceşti şi de neiertat pentru poporul nostru.

 În loc să ne alăptăm din pieptul Bisericii, noi îl muşcăm.

 

 TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFÂNTUL MARCU AL EFESULUI”, SURSA: ROMFEA.GR

ÎNCĂ UN IERARH MĂRTURISITOR DIN GRECIA, PE FAŢĂ, ÎMPOTRIVA GLOBALIZĂRII: MITROPOLITUL ALEXANDRU DE MANTINIA

MITROPOLITUL ALEXANDRU DE MANTINIA:

,,NU E VINOVATĂ TROIKA, CI GUVERNUL ELEN!”

“NE VOR BUCATĂ A GLOBALIZĂRII!”

 

          Folosindu-şi dragele lui referiri la istoriile din vremurile de demult, Mitropolitul Alexandru de Mantinia şi Kinuria, în cadrul sfeştaniei oficiate pentru inaugurarea ,,Coşului fratelui sărac”, iniţiativă a Mitropoliei de Mantinia şi Kinuria, a vorbit şi despre momentele grele ale ţării noastre (ale Greciei – n.tr.)

          Nu a omis să se refere la starea pe care o trăim cu toţii şi, fireşte, să se pronunţe critic împotriva tuturor acelora care sunt vinovaţi pentru această situaţie şi, în principal, împotriva conducerii politice şi a Guvernelor din toţi aceşti ultimi ani.

          Mitropolitul, referindu-se la visul Faraonului Egiptului cu vacile grase şi slabe şi la explicarea visului de către Iosif cel Preafrumos, a subliniat că astăzi, după ce a trecut perioada vacilor grase, ne aflăm ca ţară în perioada vacilor slabe şi că deja am fost privaţi de multe bunuri şi, de aceea, Biserica a creat ,,coşul fratelui sărac” cu anticipaţie (în opoziţie cu alţii care n-au făcut la fel) şi ca să poată să înfrunte momentele dificile.

          N-a omis nici să lanseze săgeţi împotriva conducerii politice, care propagă zvonul că averea bisericească este mare, lucru care – aşa cum am spus – este neadevărat şi o calomnie, de vreme ce chiar statul a secularizat averea bisericească şi i-a lăsat doar un procent de 5%,  în timp ce 95% a luat statul, desigur, fără nicio răsplată pentru averea pe care a înstrăinat-o.

          Şi a semnalat: ,,Nu e vinovată Troika, ci Guvernul Elen, unul după altul… Aceştia, care au mâncat atâţia ani, vor fi opriţi …!

          Problema este: Cui vom fi vasali?” – a completat, vrând să semnaleze că politicienii eleni au cea mai mare răspundere pentru situaţia de astăzi.

          Referindu-se la ,,Coş”, mitropolitul a subliniat că Biserica va da lucruri puţine, dar necesare, ca prin cele pe care le avem să putem să ţinem piept cruntei realităţi; în paralel însă, ar trebui să ne nutrim şi sufletul cu credinţă în Dumnezeu, de vreme ce credinţa ne va ajuta să creăm.

          Deviza noastră în seara aceasta este: ,,Să ne iubim unii pe alţii… Din prisosul nostru să dăm celor care sunt în lipsuri. Astfel, avându-L Conducător pe Hristos,  vom renaşte şi îi vom îndepărta pe cei care ne vor bucată a globalizării.

          Avem fenomenul unirii acoperişurilor caselor noastre, dar inimile noastre sunt departe una de cealaltă… – a adăugat Înalt Preasfinţitul şi a subliniat că trebuie să ne îmbrăţişăm pe altul, avându-L păstor pe Hristos…

          ,,Pe noi, creştini-ortodocşi eleni, ne invidiază!”, a semnalat Mitropolitul şi a subliniat că elenilor deja le e ruşine pentru starea în care i-au adus cei care au condus ţara şi cei care fac cele pe care le vor străinii.

          Nu trebuie însă să ne decepţionăm, de vreme ce – ca popor – am trecut prin multe şi am ieşit biruitori… La fel vom face şi acum, în ciuda faptului că cei mai tineri au dărâmat cele pe care le-au construit bătrânii… ,,trădându-ne şi arzând aripile sufletului nostru”; dar cu speranţă în Dumnezeu şi cu dragoste faţă de popor vom răsturna situaţia… şi Hristos va fi cu noi”, a încheiat Înalt Preasfinţitul.

   Traducere: http://acvila30.wordpress.com/, sursa: romfea.gr

„La slujba Liturghiei mai înainte sfinţite ne rugăm oarecum ţinând deja în mâini sângele nostru…”

 

 

PREDICĂ A ARHIMANDRITULUI EMILIANOS SIMONOPETRITUL DESPRE

LITURGHIA DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINŢITE

Predică rostită în Biserica „Sfinţilor Isidori” din Licavitos, 20 martie 1970

Aş vrea ca la Liturghia noastră de astăzi, a Darurilor mai înainte sfinţite, să spunem câteva cuvinte, pe care mi le-am însemnat mai înainte în timp ce voi cântaţi.
Am săvârşit astăzi o Dumnezeiască Liturghie fără a săvârşi o jertfă. Dar cum poate să fie Liturghie de vreme ce, atunci când spunem Liturghie, înţelegem jertfă? În mod sigur, este o lucrare pe care am săvârşit-o ca adunare, ca popor. Dar care este elementul care, în cele din urmă, face ca ea să fie o Liturghie, o jertfă, şi nu numai o slujbă de dimineaţă sau de seară, aşa cum este de regulă. Elementul fundamental al jertfei este moartea şi, după aceea, aducerea ca dar lui Dumnezeu a celui jertfit. La Dumnezeiasca Liturghie săvârşim o re-prezentare a jertfei lui Hristos, prefacem pâinea şi vinul în Trupul răstignit şi înviat a lui Hristos.

„Dacă rupem postul de rugăciune şi Biserică, rămânem cu o simplă dietă“

„Dacă rupem postul de rugăciune şi Biserică, rămânem cu o simplă dietă“

Bogdan Cronț

Vedem astăzi, nu în puţine cazuri, o asumare sau o interpretare a postului separat de Biserică şi de rolul prim al acestui efort pe care suntem chemaţi să îl îndeplinim, ca mărturisitori ai credinţei în Hristos. „Aşa cum ni-l arată Biserica, postul este o virtute, un mijloc de pocăinţă şi un act de cult. Prin postire suntem invitaţi, practic, să parcurgem un urcuş duhovnicesc. Postul nu e doar o abţinere de la anumite feluri de mâncare. În acest ultim caz, efortul nostru s-ar reduce la o simplă dietă sau la orice alt lucru pe care îl urmărim, dar nu la starea duhovnicească pe care suntem chemaţi să o regăsim“, spune părintele Vasile Vicovan.

Atât de veche este porunca postului, încât Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Cucereşte-te, smereşte-te, omule, în faţa bătrâneţii postului, că de o vechime cu lumea este el!“. Despre exerciţiul de eliberare de păcat prin post, despre importanţa smereniei şi coborârii în noi înşine, despre păcatul făţărniciei în postire şi despre ce se întâmplă atunci când separăm postul de învăţătura Bisericii am stat de vorbă cu părintele paroh Vasile Vicovan de la Biserica „Înălţarea Domnului“ din Iaşi.

Părinte, nu de puţine ori, vedem o asumare sau o interpretare a postului separat de Biserică şi de rolul prim al acestui efort pe care suntem chemaţi să îl îndeplinim. Auzim vorbindu-se în jurul nostru despre post „ca dietă“ sau despre post ca „stare de spirit“, o perioadă în care „nu trebuie să fim trişti, letargici sau singuri“. Ce se întâmplă atunci când separăm postul de învăţătura Bisericii?

În miercurea din prima săptămână a Postului Mare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Liturghia Darurilor înainte sfintite la catedrala Hristos Mântuitorul

În miercurea din prima săptămână a Postului Mare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Liturghia Darurilor înainte sfintite la catedrala Hristos Mântuitorul

This slideshow requires JavaScript.

În miercurea din prima săptămână a Postului Mare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Liturghia Darurilor înainte sfintite la catedrala Hristos Mântuitorul
Pe 29 februarie, în miercurea din prima săptămână a Postului Mare, Preafericitul Patriarh Kiril a slujit la catedrala Hristos Mântuitorul utrenia Postului cel Mare, ceasurile şi obedniţa. Mai apoi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit vecernia şi prima Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite din acest an.

Primul ministru bulgar a cerut iertare la începutul Postului

Primul ministru bulgar a cerut iertare la începutul Postului

Primul Ministru al Bulgariei, Boyko Borisov, a cerut iertare tuturor cetăţenilor bulgari, aşa cum cere tradiţia creştin ortodoxă înaintea Postului Mare. 

 

În duminica dinaintea postului, în care Biserica ortodoxă aminteşte de Izgonirea lui Adam din rai, cunoscută în Bulgaria ca Sirni Zagovezni, şi în Rusia ca Maslenitsa(Duminica Untului), ortodocşii creştini pot mânca brânză şi produse lactate, peşte şi ouă, înainte de a începe postul Învierii.  

Tradiţia bulgară şi nu numai cere tuturor credincioşilor să ceară iertare oamenilor din jur, rudenii, prieteni sau duşmani, pentru tot cea ce au făcut rău înaintea postului şi în anul care a trecut.

Această poruncă se referă la toţi oamenii, dar mai ales la tineri care trebuie să ceară iertare celor mai în vârstă.

Primul ministru al Bulgariei a spus: „Astăzi cer tuturor bulgarilor iertare, inclusiv oponenţilor mei politici”, citat de agenţia Focus Information.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.novinite.com via doxologia.com

Acum 62 de ani, într-o zi de 28 februarie, Îngerii completau sinaxarul ceresc cu moartea mucenicească a studentului Niţă Cornel

Moartea mucenicească a studentului Niţă Cornel

Mărturisitori - Niță Cornel

Era pe la sfârşitul lunii februarie 1950, când într-o zi a fost introdus în cameră un tânăr student cu faţă de copil. Să fi avut vârsta de 19-20 de ani¹. Numele lui: Niţă Cornel.

A fost direct introdus în “focurile reeducării”, adică în torturi cumplite alături de noi ceilalţi.

Toată noaptea am petrecut-o în torturi groaznice aplicate de însuşi Țurcanu sau echipa sa de peste treizeci de torţionari, toţi cu creierele “spălate” şi transformaţi în roboţi docili, fără voinţă şi iniţiativă decât acea impusă de Țurcanu.

Pardoseala era stropită cu sânge, hainele celor torturaţi – la fel.

Sfântul Ioan Scărarul despre post

Postul este luminătorul sufletului, paza minţii, înmuierea învârtoşării.

Postul este o silire a firii şi o tăiere împrejur a dulceţii gâtlejului, curmarea aprinderii, alungarea gândurilor rele şi eliberarea de visări, curăţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, înmuierea învârtoşării, uşa străpungerii inimii, suspinul smerit, încetarea multei vorbiri, începutul liniştirii, străjerul ascultării, uşurarea somnului, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, iertarea păcatelor, uşa şi desfătarea raiului” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara duhovnicească).

Sursa: http://www.doxologia.ro

Chipul Sfântului Cuvios Vasile Griaznov, Rusia (1 martie)

Icoană de pe site-ul mănăstirii Diveevo

(Sursă: http://www.diveevo.ru/282/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0395/s0395002.jpg)

Acesta a vieţuit între anii 1816 şi 1869. Nevoinţa sa prin care s-a sfinţit a fost petrecerea monahală în lume. Lucrarea sa cea mai însemnată a fost aducerea stiliştilor la dreapta credinţă.

A fost trecut în rândul sfinţilor la 7 august 1999. Este cinstit ca ocrotitor al celor din lume şi al neguţătorilor.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0395/s0395001.jpg)

sursa, http://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/03/01/chipul-sfantului-cuvios-vasile-griaznov-rusia-1-martie/

29 FEBRUARIE: CUVIOSUL ATANASIE MĂRTURISITORUL, CARE ÎN MĂNĂSTIREA AVVEI IUSTIN S-A SĂVÂRŞIT. VEŞNICA LUI POMENIRE LA PATRU ANI DE LA ADORMIRE!

Părintele Atanasie – un mărturisitor pe Golgota neamului românesc

Autor: Petru Baciu    

În săptămâna a treia a Triodului, cea numită a Înfricoșătoarei Judecăți a Mântuitorului Iisus Hristos, a plecat la Domnul, într-o zi de vineri, 29.02.2008, părintele Atanasie Ștefănescu, monah la mănăstirea Petru Vodă, cunoscut de viețuitorii mănăstirii și de pelerini drept părintele doctor al mănăstirii. Părintele Atanasie, ajuns la vârsta de 86 de ani, după 20 de ani petrecuți în închisorile comuniste și-a încununat frumoasa nevoință cu una mai înaltă, îmbrăcânt haina monahală în anul 2005. După trei ani de viețuire duhovnicească în obștea de la Petru Vodă, înscrisă în cadența eternă marcată de jetfă și Înviere, părintele a fost chemat la Domnul pentru a trăi bucuria învierii veșnice în ceruri cu sfinții.

Părintele era un bătrân mărunțel și senin, cu o privire blândă, având un aer nobil și cărturăresc, mereu zâmbitor și deschis spre a schimba, chiar și în treacăt, câteva cuvinte cu oricine, emanând o pace izvorâtă din deplina împăcare a sa cu Dumnezeu, cu sine și cu oamenii. Privindu-l în toată frumusețea chipului transfigurat în Hristos nu-ți venea să crezi că un astfel de om, o bună parte din viață, a fost etichetat drept bandit al poporului, hăituit și aruncat după gratii, umilit, bătut, înfometat și ținut în lanțuri grele de către criminalii veacului roșu care pângăreau și dărâmau Sfintele Altare ale lui Hristos.

VEŞNICĂ POMENIRE CUVIOSULUI MĂRTURISITOR MARCU DE LA SIHĂSTRIA!

Acest mare nevoitor era de loc din comuna Hătcărău, judejul Prahova, și s-a născut dintr-o familie binecuvântată cu 11 copii, din botez fiind numit Constantin. Murindu-i tatăl în primul război mondial, mama şi-a crescut singură toţi copiii. Mai târziu, Constantin, renunțând la căsătorie, şi-a terminat şcoala și și-a închinat viața lui Hristos, slăvindu-L ziua şi noaptea.Fiind foarte râvnitor pentru dreapta credință şi călăuzind mulți tineri pe calea mântuirii, îndreptându-i spre Hristos, a avut mult de suferit, fiind acuzat și aruncat în închisori, unde a pătimit mult. Prin răbdarea sa şi milla Domnului a fost călăuzit la viața monahală şi a intrat în obştea Mănăstirii Slatina – Suceava, în anul 1951 fiind îmbrăcat rasofor în această mănăstire. În anul 1968 se închinoviază la Mănăstirea Sihăstria şi este tuns în monahisim în anul 1975, primind numele de ”Monahul Marcu”, găsindu-şi aici liniştea, în ascultare şi în neîncetată rugăciune. În anul 1999, după 30 de ani de nevoință şi ascultare deplină, fericitul monah Marcu, cunoscându-şi dinainte sfârşitul, şi-a dat sufletul cu pace în brațele Domnului, pe care L-a iubit şi L-a purtat toată viața în inima sa. Fapte și cuvinte de învățătură 1. Despre mama sa, pe nume Ana, Părintele Marcu spunea: ”A avut o viață de călugăriță. Dormea două ore pe noapte. După ce îîși adormea toți copiii, mergea și se ruga într-o cămăruță alăturată, în liniște. A doua zi se scula prima și pregătea totul pentru fiecare, pentru că începea o nouă zi”. 2. Părintele Marcu a fost un om de mare noblețe sufletească. Pe când era în închisoare, gardienii îl numeau ”fachirul”, pentru că